My Dad's New Girlfriend

Capitolul II

De când învățase să vorbească și să meargă Harry fusese de mai multe ori la biroul tatălui decât în parc. Robert Styles dorea ca fiul să se familiarizeze cu locul și cu angajatii care într-o zi ar fi fost sub supravegherea lui.

Desigur, nu puteu lipsi obrăzniciil carasteristice personalității lui extroverte, precum fotocopiile propriului fund care ajunsesera prin documentele importante și aratate tutoror acționarilor într-o reuniune.

În acea dimineață fusese trezit încă de la 6 de Paula, dar cu tot cu puiul de somn de 15 minute și aranjarea părului printre înjurături se făcuse 7:30 și trebuia să se grăbească spre mașina tatălui. Cel din urmă îl aștepta deja acolo, în constumul impecabil ca întotdeauna și o încruntătură vizibilă pe frunte "Va trebui să te obișnuiești cu orarul'' murmură acesta fără a-și muta ochii din Ipad-ul din mâinile sale.

Harry l-a ignorat sistematic și a așteptat ca mașina să pornească din loc, acum că ajunsese și el, dar acest lucru nu se întâmpla. Întrebarile lui și-au găsit raspuns când o Victoria cu respirația taiată a deschis portiera și s-a aruncat pe banchetă "Te rog să mă scuzi''. Tatăl a lichidat-o cu un gest din mana: ura întârzierile..

Harry a putut observa imediat cum obrajii fetei s-au umflat pentru a lasa apoi aerul sa iasă în mici pufăituri. Nu s-a putut opri totuși din a opri privirea și pe pieptul care se ridicase la acea miscare si la cum tricoul polo albastru avea nasturii deschiși, lăsând la vedere o parte din sânii generoși a-i femeii. 

Când a ridicat din nou privirea și-a dat seama că fusese prins în flagrant și a roșit instantaneu. Din instinct s-a uitat la tatăl lui care, multumită lui Dumnezeu, nu-și luase privirea de la tabletă.

Unul dintre cele 75 de centre comerciale sub proprietatea Styles era situat chiar în centrul Londrei și, în afara faptului că era unul dintre cele mai mari, era și sediul central al firmei. Acolo, Robert Styles își petrecea fiecare zi din ultimii 20 de ani, desigur atunci când nu era plecat în alte continente ori la biroul de acasă.

Victoria traversa acele coridoare sigură pe ea și din când în când saluta pe câte cineva. Toata lumea însă saluta șeful, care, pentru a transmite superioritate prin toți porii, raspundea doar cu un semn al capului sau îi ignora pur și simplu. Harry în schimb se simțea observat. Nu știa dacă angajatii fuseseră anunțați sau nu despre întoarcerea lui, le cerceta în zadar fețele în încercarea de a găsi vreouna familiară, dar păreau toate noi sau prea îmbătrânite pentru a putea fi recuoscute. 

Biroul tatălui era unul dintre ultimele, iar Harry dintotdeauna suspectase că era așa pentru ca in fiecare dimineața toată lumea să vadă cine este șeful, să-i vadă expresia serioasă și costumul scump să să înțeleagă cât de superior le este. Pe el îl enerva la culme acest comportament, dar din pacate asa era tatal lui, un maniac egocentric. La un moment dat Victoria i-a salutat și a intrat pe o ușă la stânga, câțiva metri mai incolo, chiar la capătul holului, plăcuța aurie de pe ușă era însemnată Robert Styles, CEO. 

Înăuntru nimic nu mai era la fel. Mobila fusese schimbată, acum totul părea mai modern sau cel puțin așa dădeau impresia vitrina nouă și canapeaua din piele neagra. Pe masa îl astepta deja o cafea caldă. 

"Fiule, după cum bine știi nu-mi plac persoanele care primesc orice ușor, fară a munci. Tot timpul a fost planul și dorința mea ca tu, într-o zi, să-mi iei locul, dar pentru moment vreau sa ajungi să cunoști bine afacerea, angajatii." Harry deja era cu mintea în altă parte uitându-se prin vitrina cu diferite premii câștigate de afacere, dar tatăl tot nu terminase "Vreau să întelegi adevaratul sens al muncii, vreau sa simti senzatia mirifica din momentul iî care ideea ta este aleasa dar și solidarietatea între colegi și lucrul în echipă. Vei fi un simplu angajat, vei face diferite lucruri aproape tot timpul pentru mine. Totul este clar?'' Băiatul dădu din cap în semn ca da, nici nu se aștepta la altceva de la tatăl lui.