Iubește cît ești iubit.

Capitol fără titlu 2

Iuhuuuuuuuuuuuuuu... Maiiii tare, mai vreauuuu!!!!!!
                          Trrrrrrrrrrrrrrrrrrr......
Și așa mă trezesc cu sentimentul de Copil de grădiniță. Să fim serioși cine mai visează cum că călărește un unicorn de culoare violet? Adică am 16 ani, fetele la vîrsta mea visează băeți, îmbrăcați,dezbrăcați și doar eu am decis să mă deosebesc și visez unicorni.
   În orce caz mă bucur că nu mai am coșmaruri.Pînă la 13 ani nu am avut o noapte liniștită mereu aveam același coșmar...Cum mama moare.Mie atît de greu fără ea, uneori cred că dacă mama nu ar fi murit totul ar fi altfel iar tata nu ar mai bea. Deși bea pe ascuns, de multe ori îl găsesc  pe canapea beat.dar nu spun nimic nu vreau să distrug și așa puținul care a mai rămas din familie.Știu că suferă, nu mai puțin ca mine,dar eu nu stau să-mi plîng de milă, eu încerc să mă iau cu școala, încerc să fac ceva cu viața mea.Și sunt sigură că și mama ar fi vrut același lucru.
E deja 7:30, trebue să mă scol.E luni, și ca deobicei întîrzii.Prima lecție am geografie,sper doar ca doamna Elena să mă înțeleagă.E o femeie de treabă și îmi cunoaște situația, deaceia  cînd întîrzii nu îmi dă detenție.
 Am făcut un duș, de vreo 5 minute.Știu poți să spui că nici nu avea rost să mă dezbrac și îmbrac, dar nu pot pleca la școală nefăcînd duș, mă simt murdară e  asemănător cu spălatul dinților odată ce teai obișnuit nu ai încotro.Mam îmbrăcat într-o pereche de pantaloni verzi, mulați și un maiou negru.Și o pereche de balerini tot de culoare neagră.Părul lam lăsat pe spate.Mi-am luat geanta, și ca o sălbatică am început să alerg pînă la școală. Norocul meu e că locuesc la 15 minute de școală,iar la viteza cu care alergam am ajuns în 5 minute.
Am intrat în clasă și mam așevat la locul meu, doamna elena nu a spus nimic doar a dat din cap cînd ma văzut.Fiind grăbită nu am observat că lîngă mine doarme un om.Da știu ciudat, dar în școala în care învăț ecest lucru nu e de mirare.Deaceia nu am tras prea multă atenție pînă în momentul în care, sa întors cu fața la mine și am văzut că nu-l cunosc.Nu sunt eu chiar cea mai populară fată din școală dar îi cunosc pe toți.Doamna Elena se uită la băeatul de lîngă mine, și o văd cum se apropie, cînd ajunge la banca noastră lovește puternic cu pumnul în bancă.Cîteodată mă gîndesc de unde atîta putere într-o femeie atît de fragilă.Doamna Elena are maxim 1.60m părul mediu, blond și ochii căprui. Pare atît de fragilă dar e o femeie foarte puternică.La contactul pumnului Doamnei cu banca, băeatul se trezește.Și spre marea mea mirare,băeatul reacționează foarte calm.Doamna Elena trece printre bănci, și ese în fața clasei, își drege vocea, dîndune de înțeles că vrea să spună ceva.
D.E.-Elevi, aș vrea să vă fac cunoștință cu un nou elev.
Băeatul se ridică în picioare, și în momentul următor toate fetele din clasă încep să saliveze.
Băeatul trece lîngă Doamna Elena, lăsînd  fetele săl poată privi în întreaga splendoare.E brunet, ochii de un cafeniu deschis parcă amestecat cu verde, e foarte înalt cred că are 1.85.E îmbrăcat într-o pereche de jeans mulați un maiou alb și o geacă de piele neagră.Părul îl are deciufulit în toate direcțiile, și nu cred că e din cauza somnului mai degrabă așa e aranjat.
Cristi.-Hey, sunt Cristi.
Spune plictisit cu mîinile în buzunar,și dînd la iveală un zîmbet care cred că mai degrabă e forțat.
Se apropie din nou de banca mea se așează cu mulțimea fanelor pe urmele sale.Își întoarce capul și îmi oferă un zîmbet, la fel,forțat.Apoi pune capul pe bancă și își continuă somnul.
Restul lecțiilor au fost plictisitoare.Băiatul care cred că îl cheamă Cristi nu s-a mai obosit să vină. 
Și în sfîrșit sună la recreație, și pot pleca acasă.