Ultimul Neko - Povestea Unei Rarități [Yaoi +18]

Capitolul 1

Ies din restaurant cu privirea in pamant. Ochii ma usturau de la lacrimile carora nu doream sa le dau drumul deoarece stiam ca o data ce voi incepe sa plang nu ma voi putea opri.

Mă indreptam deprimat spre o alee încercând sa imi dau seama de o modalitate de a face rost de bani. Cine ar fi zis ca daca ai fi un neko ai duce-o chiar atât de greu? Majoritatea credeau ca eram doar un mit. Oameni ce pot lua forma unei anumite feline.

Iar cei ce credeau își doreau sa fie una sau sa aibă una. Toti o considerau un lucru minunat si frumos. Dar nu era deloc asa.

Oamenii se speriau atunci cand îți vedeau coada si urechile si apoi ori ma atacau ori fugeau de mine. Am 17 ani, slab si scund. Mi-am pierdut mama in urma cu 5 ani. De atunci ma transform in forma de felină așteptând sa fiu adoptat de vre-o persoană ce mă peivea cu mila si ma lua in casa sa. Forma mea este de pisica neagră. Uneori ma sinteam de parcă pana si soarecii ar rade de mine...

Tot ce imi doream era sa fiu iubit. Ceea ce niciodată nu se intampla deoarece ajungeam ori aruncat inapoi in stradă si parasit din cele mai mici motive ori aflând ceea ce sunt cu adevărat.

Nu mai puteam face asta. Nu mai vroiam sa ma atasej de cineva ca după inima mea sa fie sfărâmată in mii de bucatele. Cautam un loc de munca pentru a-mi permite să intretin apartamentul mizer in care imi petreceam veacul.

Tocmai incercasem sa ma angajez ca ajutor de ospătar dar proprietarul acestuia m-a insultat si dat afară din cladire.

Am incercat in o multime de locuri sa ma angajez, însă nimeni nu accepta pe cineva ca mine. Am 1.65, sunt slab si lipsit de masă musculară. Cine nu ma privește cu ură atunci o face cu milă in privire.

Nu pot lucra in domeniile ce necesită mult efort fizic. Iar in celelalte locuri nu ma acceptă nimeni.

Imi iau forma de pisica si incep sa merg incet pe stradă. Stomacul ma durea teribil. Nu mai mancasem de cateva zile. Loc de muncă nu gaseam, așadar nici bani pentru mancare sau sa platesc acelui barbat jegos chiria.
Ajung in fața usii apartamentului meu dintr-o clădire ce statea sa se darame. In fața acesteia sta chiar bosorogul caruia ii datoram banii pe această luna. Nu aveam nici macar un cent in buzunar. Ce voi face? Unde voi merge dacă mă va da afară?

-Am asteptat sa imi platesti mult prea mult!! Se ridică si se apropie amenințător de mine. Era o brută in comparație cu mine.

-Eu.. Stiam ca nu ii pot spune ca nu aveam nici un ban dar nici nu puteam sa il mint asa ca am recunoscut. Eu.. Încă nu ii am dar.. Nu apuc sa termin ca bruta se apropie de mine si mă prinse de gulerul bluzonului parca prea subtire pentru acel inceput de iarnă.

-Cum adică nu ai banii?!?! Tu pramatie mică!! Ma ridică la nivelul sau apoi ma izbise cu putere de unul din peretii burdari si invadati de mucegai pe la colțuri. Își puse mainile in jurul gatului meu iar eu simteam cu raman fara aer

-T-te rog... Implor eu in timp ce încerc sa nu ma sufoc. Barbatul scosese un briceag din buzunarul interior al hanoracului sau murdar si mil puse in față

- Dacă nu imi plătești chiar acum jur ca te tai! Puse taisul indreptat amenințător spre bratul meu firav apoi imi elibera gatul pentru a nu ma sufoca iar eu incep sa tușesc isteric

-T-te rog.. Promit ca maine iti voi da banii! Dar acum nu am nimic! Jur! Doar te rog lasă cutitul!

Nu apuc sa imi termin smiorcaielile ca acesta ma trantise la pamant si se urca peste mine. Nu aveam nici o șansă in al înlătura.

-La naiba cu tine!

Apoi imi crestă cu lama mâna lăsându-mi o rană cam adanca ce acum sangera destul de râu. Mă prinse din nou de guler si ma arunca din cladire pe stradă in frig si in fulgii ai acelei ierni ce isi arătă prezența.

-Sper sa mori! M-am saturat de banii tai murdari ce mii dai mereu mult peste termenul limită!! Sa nu te mai prind pe aici ca te ucid! Apoi trânti ușa în urma sa fara nici o remușcare.

Imi simteam mana fierbinte iar fiecare fulg ce cadea peste rana se simtea precum un ac ce imi era băgat in carne cu brutalitate. Tremuram din toate incheieturile. Ma transformasem in pisică si incepusem sa schiopatez spre ori ce alt loc numai sa nu raman acolo.

Mâna mă durea ingrozitor. Din urma mea se putea observa o dâră subtire de sange pe stratul subtire si alb de zăpadă. Nu știam ce era de făcut. Mă indreptam spre un tomberon ce se afla intre niste cladiri mari. Găsisem o bucara de carton pe care ma pusesem.

Oare asta era sfarsitul? Daca asa era atunci nu ma deranja. Nu aveam nimic de pierdut. Doar scapam dintr-o viață ingrozitoare. Sub mine cartonul era deja pătat destul de urât cu sânge iar blana mea de asemenea. Ochii mi se încețoșau încet până cand aud niste pasi in apeopiere si cu coada ochiului observ un bărbat cam de vre-o 20 de ani imbracat bine cu un palton negru si pantaloni de costum. Nu imi puteam da seama de mai multe din vina frigului ce îl simțeam cum imi intră în oase.

Acesta se apropie de mine si se lasă pe vine. Se uită la mine si mă ridică cu grija de pe jos dar atunci cand imi atinse lăbuța am scâncit printr-un mieunat infundat iar apoi vedeam cum ne i dreptam spre o mașină luxoasă neagră. Atunci firul mi s-a rupt.

*

Imi deschid ochii si văd in jurul meu o camera frumoasă si stilată. Un pat cu asternuturi de catifea de o culoare visinie. In jurul caruia se aflau doua noptiere frumos sculptate pe la margini. Eu ma aflam intrun pătuț pufos si moale de pisică. Incerc sa ma ridic pe cele toate patru lăbuțe dar cad inapoi fiind impiedicat de durerea ce o resimteam in băbuța stângă.

Nu am mai incercat sa ma ridic. Consideram ca era mai bine sa ma odihnesc si sa incerc sa imi dau seama ce s-a intamplat si unde ma aflu. Stiu ca aseara acel moșneag m-a injunghiat in brat si m-a dat afara si m-am târât pana lângă un tomberon dupa...

Dupa un bărbat bine îmbrăcat m-a ridicat si dus spre o mașină... Probabil tot el mi-a si bandajat rana... Nu pot rămâne aici! Daca află ce sunt sunt ca si mort! Nu ca mi-ar pasa sincer daca as muri...

In timp ce eu ma contraziceam in continuare cu ce era de facut cineva intra pe ușa dormitorului si o inchide dupa el. Calcă apasat cu o încruntatură între sprâncene apoi sare in pat si oftează.

-La naiba! Striga acesta. Eu nu stiam ce ar trebui sa fac.

Stateam pitit in pat nefiind macar capabil sa stau in piciorusele mele când il vad cum deodată își ridica capul si se uita fix spre mine. Se ridica brusc si se apropie blând de mine.

-Bună micuțele! Sper ca nu te-am speriat.. Spuse acesta stand acum cu fața lângă mine. Inca te doare destul de rau banuiesc..

Se uită trist la mine si mă luă cu grijă in brațe dupa care mă pude cu el in pat pe o pernă grijuliu pentru a nu ma rani. Acum ii puteam distinge toate trasaturile. Avea cam 1.80 , părul castaniu spre roșcat iar ochii de un verde sclipitor. Nici nu imi puteam lua ochii de la el.

Ce m-a facut sa ma simt comod in compania sa a fost faptul ca el nu ma privea cu ura si nici cu milă. Avea o privire caldă ce parcă ma atragea spre el. Își ridică mâna si ma mângâia incet pe blănița de pe spate

-Cine ar răni o pisicuța atât de drăguță si slabă? Banuiesc ca ti-e foame spuse dupa care imi puse in față o farfuriuță cu câteva bucațele de carne prăjită.

In mintea mea era ,,Cine s-ar deranja atat de mult incat sa prajeasca carne pentru o pisică vagaboantă ca mine?" Dar stomacul nici ca ma mai lasă sa ma gandesc la lucruri de genul si am inceput sa infulec din farfurie. Cand am terminat il privesc pe barbat iar acesta se uita la mine cu un mic zambet ceea ce ma facuse oarecum fericit. Oare asa era fericirea? Dar asta se numește fericire? Si totuși nu imi pot tine forma asta foarte mult. Ce va face cand va vedea ce sunt de fapt? Cred ca ii va fi scârbă de mine...

Va urma...