Ultimul Neko - Povestea Unei Rarități [Yaoi +18]

Capitolul 9

Hidari pov:

-Pai... nu ai auzit legenda pisicii cu ochi de ametist?

-Legenda... nu am auzit de nimic de genul 

-Atunci ti-o voi spune. Legenda zice ca atunci cand rasa de oameni Neko va disparea va aparea o pisica ce cu puterile sale va fii in stare sa trezeasca felina din fiecare dintre noi. O pisica cu ochii violet ca ametistul va reinvia rasa de mult uitata. Multi au uitat de ea. Insa.. nu ma asteptam ca acea pisica sa fie chiar un Neko. Mai precis ultimul... Hidari, esti special! Trebuie sa ai grija... Esti singurul ce poate sa readuca oamenii Neko la viata si sa stabileasca pace intre acestia si oameni. Intelegi?

-Eu.. nu stiu... Crezi ca eu sunt pisica cu ochi de ametist?

-Nu e evident? Privirea sa era ingrijorata 

-Si ce pot face eu? Sunt mult prea slab pentru a ma impotrivi ori cui 

-Asculta... poate ca nu ai putere fizica.. Dar tu esti capabil sa trezesti felina din fiecare om. Trebuie doar sa descoperi cum

-Imi e frica...

-Eduard nu e decat un tampit, te voi ajuta... Nu il pot opri din ati face toate aceste lucruri insa iti pot trata ranile. 

-Da...

-Te mai doare spatele? Crema cu care te-am dat ar trebui sa iti amorteasca spatele pentru a nu mai simti durerea

-Ma mai doare putin... Cum te cheama? 

-Numele meu e Usaghi 

-Usaghi... iepure*? Privirea mea se mai lumina un pic

Nota: In Japoneza Usaghi inseamna iepure

-In tocmai... Imi zambi si isi stranse lucrurile dand sa iasa din camera

-Usaghi? Acesta se intoarse spre mine privindu-ma parca trist.. mai degraba.. cu mila... Dar eram obisnuit ca lumea sa ma priveasca asa..

-Da?

-Multumesc... Pentru tot. Schita din nou un zambet iar apoi spuse

-Pentru nimic micutule.. Si iesi lasandu-l pe "stapan" sa intre

Avea in mana o tava pe care se aflau niste cartofi prajiti si o bucata de snitel alaturi de un pahar cu apa. Cand s-a aplecat spre mine m-am dat putin in spate ceea ce am regretat deoarece un scancet a iesit cand am atins cu spatele gratiile reci ce parca imi intepau ranile

-De data asta nu iti fac nimic. Ia si mananca

"de data asta"? Si pe langa toate astea... Chiar se asteapta sa mananc ceva de la el? Imi lasa tava in interiorul custii si o inchise cu cheia dupa se aseaza la birou incepand sa lucreze ceva la calculator si sa semneze niste hartii... Parea a fi un om destul de periculos. Arunca o privire din foile sale la mine si ma priveste cum stau intr-un colt al custii ghemuit cu genunchii in brate. Nici nu ma uitam la mancare. Ma priveste astfel cateva secunde dupa rupe linistea

-Nu ai de gand sa mananci? Am vrut sa il ignor cu tot cu intrebarea sa dar dupa mi-am reamintit ce mi-ar putea face daca nu ii raspund

-N-nu sta-stapane... Ma uitam la picioarele mele micute. Aveam pe mine numai boxerii si o pereche de pantaloni peste. 

-De ce nu? Ma privea de sus

-Eu... n-nu mi-e foame.. 

Se uita lung la mine dar dupa cateva momente stramba din nas si spune

-N-ai decat sa flamanzesti. De parca mi-ar pasa

Si se intoarse la treaba sa

Cu cateva momente in urma...