Un papagal si nimic mai mult...

O noapte grea...

Geamul camerei s-a deschis. Dar nu din interior. Nu era Stapana. Un bocanc aparuse pe pervazul geamului. Un bocanc cu noroi. Stapanei nu o sa ii placa.

Hotii stiau bine ceea ce cautau: plicul cu "averea", din colivia mea. Au venit direct spre mine. Pentru cine se intreba, sunt un papagal. Unul dintre ei scoate o cheie. Si asa am ajuns sa ma lupt pe viata si pe moarte cu cineva de zece ori mai mare ca mine. M-a prins de gat. Nu puteam sa ma misc. M-am zbatut, dar nu am reusit nicicum sa il intep cu ciocul. Celalalt ia scrisoarea. In cele din urma, mi-a dat drumul, dar era prea tarziu: se indreptau spre fereastra. Eu saream dupa ei. Am alunecat de pe pervaz si mi-am amintit ca stiu sa zbor.

In acea seara am evadat: mi-am promis ca o sa ma intorc, dar nu am mai facut-o. Cel putin pana azi, cand am ceva de zis la inmormantarea Stapanei.