Tu ești acel vers căruia nu-i pot găsi rima
Te-aș ruga, dacă ai putea
Să nu-mi mai rupi inima...
Strofa I :
Ți-am ținut sufletul tău pe piedestal
Dar s-a spart din ceva neclar
Și-a au rămas doar cioburi de cristal
Halal destin, eu cu un zâmbet murdar
Iar al tău atât de "clean"... Mă înclin
Alt pahar băut, alt trecut avut dar pierdut
Alt scut rupt și tot continui să lupt
Pe zi ce trece mai mult și mai mult
Regret, că nu am știut să te ascult
Cât timp s-a scurs? Dar cât mai avem?
Ar trebui să încercăm să reparăm ce putem
Castelul ce îți servește drept muzeu
Adică... Sufletul meu, se fărâmă
Fără o stea călăuzitoare ce mă îndrumă
Mă reîntorc la turmă, voi fii și eu doar unul din mulțime
Că din o mie de pași, 999 au fost către tine
Și acum mă reîntorc în ruine, adică... Ceea mai rămas din mine!!!
Tu ești acel vers căruia nu-i pot găsi rima
Te-aș ruga, dacă ai putea
Să nu-mi mai rupi inima...
CITEȘTI
Orizontul
PoesíaAlte emoții, ești bine venit/ă. Apreciază, comentează, distribuie dacă ți-a plăcut. Nu te costă nimic, mie îmi ia timp să "pictez" aceste cuvinte
