Out of darkness

Secretul

În fuga nebună încinsă de Cristal, am obosit. Ea fugea, iar eu mergeam domol, până ajung la o casă abandonată. Cristal era acolo, iar ea sărea de fericire. Cu ochiul meu vedeam foarte multe persoane. Ahhh încep să îi poriclesc cu fiecare pas.
 
    -Mișcă, Damian!
    -Mișc! A dracu câtă energie poate avea ființa asta.

Mă pun jos pe iarba grasă și frumos aranjată. Acolo toți povesteau întâmplări cu acea casă. Mulți spuneau că în casa aia locuia o familie frumoasă cu o fată foarte deșteaptă. Povestea Mateș, iar din umbra uliței iese o fată destul de misterioasă. Cristal când a vazut-o parcă era hipnotizată.
      -Eu știu tot adevărul! (Spune ea încrezătoare ștergându-se pe frunte cu o bucată de pânză fină)
      -Și cine te crezi tu? ( întreb așa nedumerit, toți parcă erau speriați de ea, înafară Cristal de parcă erau un cuplu)
       -Hââ? Cum să nu auzi de mine îs Alle! (Spune ea cu atâta încredere, eram uimit)
            Alle: Casa asta îi de pe timpul revoluției, aici locuia o familie defavorizată. Aici locuia o fată pe nume Lori.
     -Lori? (Întreb eu cu un semn de întrebare)
      - Da!
  
Lori era o fată cuminte care nu își supăra familia, dar când venea tatăl ei beat acasă le băteau pe ambele. Țipete groaznice se auzeau din casa respectivă. Odată când acesta înnebunise a aruncat-o pe Lori în fâtână. Aceasta crescuse, mama ei era bolnavă nu mai putea lucra, tatăl ei mereu beat venea acasă, iar ea trebuia să o ascundă pe săraca mamă în pivnița casei. Aceasta era împreună cu un băiat mai mare, iar acesta își dorea un copil. Când tatăl lui Lori era plecat, acești doi tineri frumoși îl crează pe Naimad. Acesta se naște, iar Lori se întoarce acasă pentru a-și ajuta familia. Se făcuse seară, iar tatăl lui Lori înnebunește, acesta ia toporul și își omoare cu brutalitate soția și pe Lori. Corpul ei si al mamei nici acum nu au fost găsite.

       Toți pe fundal ziceau "OMG!"; "CE TARE!", iar eu plângeam pentru că era mama. Nu mi-am putut imagina așa ceva niciodată, Damian= Naiman eram copilul ei, iar ea a pierit.

       -Alle pot intra în acea casă? (Arăt eu cu degetul spre casă cu lacrimi în ochi)
       - Da! Doar că trebuie să ai foarte multă grijă.

Mă gândeam la tot ce s-a întâmplat și mă simțeam tot mai demoralizat.
      Exclam eu: Ahh dulce depresie bine ai revenit!
      Amurgul venea cu pași repezi, o shit! Eu eram adeptul învătării limbii germane, poate dacă era vreun război poate aș fi trăit, dar din păcate noi ne confruntăm cu un război mai mare, unul psihic.

          Mă tot uitam la casa respectivă până când telefonul o luase razna.
-Si! Cine e la telefon?
-Îs  eu Alle! Ai grijă noaptea, umblă o persoană dubioasă!
-Cum adică dubioasă? E ceva ce nu mi-ai spus?
- Da... (Suflă ea speriată în microfon)
============centralista leșină=====iar apelul se închise.

Atunci eu cu o lanternă slabă mă uitam pe afară până am văzut o persoană înaltă; cu un sac pe cap și cu o foarfecă imensă în mână.
Eu mă uitam la acea persoană, dar eram paralizat.
     Țip
Țip   Țip   (Ecoul meu răsuna străzile înguste ale caselor)
     - Damian fugi!
     -Alle!