Totul sau nimic. Axel ești puternic

Parcurile părăsite

Era sâmbătă. Toată lumea era trează. Mark se plimba de colo colo, Nelly stătea pe scaun, Celia citea iar Axel era pe pat întins cu mâinile după ceafă.
Mark: Ok,ok. Ce facem dacă plouă acum. Nu mai avem voie să vizităm și noi un parc?
Axel: Calmează-te Mark. Nu e doar un parc obișnuit. Se spune că e părăsit. Am impresia că sunt fantome pe acolo.
Mark: Aaaaaa eu nu cred în fantome sau în drăcii de-astea. Cine e pentru. Eu vreau să îl vizitez.
Celia: Mai încet că mă derutați de la citit. Puteți vorbi în liniște? Mulțumesc.
Nelly: Poate ai lăsa cititul și ne-ai ajuta cum să intrăm în parcul acela.
Axel: Simplu, sărim gardul.
Mark: O idee excelentă.
Axel: Vom porni mâine dimineață la prima oră. Dar nu o să stăm până seara să nu se întâmple ceva cu noi bine?
Celia: Măcar ești normal până la capăt.
Axel: Mă faci nebun sau cum?
Celia:Eram în glumă pe aici și eu.
Nelly: Ajunge!! Nu o să ajungem nicăieri dacă ne certăm în halul acesta.
Axel: Oricum hai la culcare. Pornim mâine dimineață.
Toți: Da.
     Axel cu Mark nu aveau chef de somn așa că s-au îmbrăcat.
Axel: Mark, ce cauți tu aici?
Mark: Acceiași întrebare și pentru tine. De ce ești îmbrăcat.
Axel: La fel și tu?
Mark: Ai acceiași idee care o am și eu?
Axel: Sigur prietene.
Mark: Dar nu ești tu fratele meu.
Axel: Hai să pornim.
        Au deschis ușa de la casă și au pornit către parcul acela părăsit.
         Pe drum:
Mark: Hei Axel?
Axel: Ce este Mark.
Mark: Mă gândeam dacă ne putem distra în parcul acela părăsit.
Axel: Tu glumești? Acela nu este de distracții. Doar necaz o să ne aducă dacă insultăm fantomele de acolo.
Mark: Fantome?
Axel: Ai spus că nu crezi în ele.
Mark: Așa e.
Axel: Deci se pare că am ajuns.
Mark: Frate, facem cea mai mare prostie.
Axel: Nu tu ai vrut să îi facem vizita asta mai ales noaptea?
Mark: Ba da.
Axel: Atunci sari gardul că eu îți păzesc spatele.
         După ce au sărit gardul vântul a început să bată cu putere și luminile de la felinare să se stingă și să se aprindă singure.
Mark: Prietene ce se întâmplă?
Axel: Nu știu dar ia-o la fugă.
      Băietii au început să fugă cât îi țineau picioarele. Deodată au căzut într-o groapă.
Mark: Au ce s-a întâmplat.
Axel: Fugeam și nici nu ne-am dat seama cum am ajuns aici.
Mark: Ai dreptate. Să căutăm ieșirea de aici cât mai curând.
Axel: Acel cineva cred că nu vrea să ne de-a drumul.
Mark: Despre ce vorbești.
Axel: Vei vedea.....
          Va urma.......