Singura șansă

Capitolul 2.

Dacă știi ca nu poți trece peste micile greșeli nu începe sa citești asta! Mulțumesc.

            Cu greu o apuc și îl lovesc cu cea mai mare putere pe bărbat în cap. O baltă de sânge își face apariția lângă capul lui, dar rămân calmă și ies imediat din baie. În timp ce împrăștii clor pentru a șterge urmele,  șterg  și bucata de metal, punând-o acestuia în mână. Mă îmbrac repede și dispar de acolo înainte ca cineva să observe ca am fost aici.

         Ies cu o rapiditate uimitoare din club având noroc ca pentru prima oară nimeni nu era atent la mine și mă strecor pe străduțele din spatele clubului pentru a merge acasă. Tot drumul am avut impresia că mă urmărește cineva dar am continuat sa merg fără sa verific. Strada era foarte întunecată.
     Felinarul de la marginea aleii abia mai lumina, afară plouând cu găleata. Grăbesc pasul pentru a nu mă uda, și BUM.
     Mă trezesc pe jos udă fleașcă și cu geanta împrăștiată pe alee. Ridic privirea și dau de un bărbat. Atât reușesc sa văd deoarece felinarul nu ma prea ajută. Cu o nervozitate maximă, mă strâmb la el și ii zic:
   

      — Alo! Tu nu vezi pe unde mergi? zic în timp ce mă chinuiam să mă adun de pe jos.
       —Nu-i vina mea că arăți precum un hidrant, spune el în timp ce se vaită de mână ca și cum eu am dat peste el.
    Auzind asta, îl plesnesc cât de tare pot peste față și ii spun:
       — Hidrant o faci pe mă-ta!
    Îmi adun geanta de pe alee și mă târăsc până acasă fiind mult mai udă decât eram și cu o ură cum n-am mai simțit. Deschid ușa de la casă, urc scările de un număr imens și mă duc direct la baie. Arunc hainele în mașina de spălat și las apa să curgă pentru a face o baie mult așteptată. Eram tare stresată, viata mea e uimitor de groaznica. Și cel mai rău lucru este ca nu pot sa am alta. Întâmplarea de la club ma marcase foarte tare chiar dacă pe moment am fost calma și în plus l-am mai întâlnit și pe amețitul ala pe stradă.

       Cu toate ca nu îl cunoșteam pe libidinosul de la bar, mă înspăimântase foarte tare și îmi adusese aminte de cineva. Bunica îmi povestea mereu cum tata o bătea pe mama în fiecare seară, dar ea nu avea puterea de a interveni..
     Îmi revin din poveste și ma strecor ușor în apa care aproape dădea peste cadă. Stropii de apa parca abia așteptau sa se lipească de mine, totul liniștindu-mă într-un mod în care nu am mai fost demult. Aprind lumânări parfumate prin toată baia. Mirosul se împrăștie prin toată încăperea. Aștept mereu sa ma relaxez după o asa zi și viata grea.

      Îmi limpezesc corpul de spuma ce îmi acoperea formele și pășesc ușor pe covorașul de la baie. Îmbrac un halat alb și ma îndrept spre dormitor. Mă arunc în pat și  telefonul îmi zboară pe podea. Îl iau și observ ca pe net apare următoarea știre:
 
    "Imagini traumatizante la clubul San Arturo! Un bărbat de 40 de ani a fost găsit mort. Din ceea ce pare, acesta a fost lovit cu mare putere în zona temporală a craniului. Craniul bărbatului prezintă grave leziuni, iar decesul a fost înregistrat la ora 4.23 dimineața.
   Revenim cu noi informații!"

      Si atunci am simțit pentru prima oara în viata mea cum îmi fuge lumea de la picioare. Simțea cum bratele cădeau pe lângă corpul meu înlemnit de vestea primită.  Arunc telefonul pe covorul prăfuit și mă așez pe pat. Nu imi vine sa cred. Cad într-o tranșă din care nu pot sa ies și simt cum pleoapele devin din ce în ce mai grele încât nu le mai pot susține. Totul devine negru în jurul meu și cad într-un somn adânc.
     

    Hei, știu ca este scurt dar am avut puțină treaba în ultima vreme și doar atât am reușit sa scriu. Fără comentarii răutăcioase va rog. Dacă nu va place ce scriu, va rog sa treceți peste 🥰