Am săpat adânc în prezent
A rămas pământ, un schelet complet
Fericire-ai fadă, pierdută de mult
Fiori și cadențe suspin, le-ascult.
Și parcă și timpul suspină subtil
Cafeaua vărsată pe jos, inutil
După atâtea dureri și căderi
Îndulcită cu amarele pierderi.
Am săpat furioasă în viitor
Și am rămas cu un gust amăgitor
Nisipul e împrăștiat în al meu piept
Și marea să mă spele o aștept.
Mai spune-mi te iubesc, ca altă dată
Apoi mai lasă iară să visez
Rămâi povestea mea neterminată
Un vis frumos ce vreau să-l păstrez.
Mă îmbrăcai în clipe fermecate
Cu șoapte dulci ce încă mă înfioară
Eu te simțeam deși erai departe
Și n-am crezut că azi o să mă doară.
Or să-mi lipsească clipele cu tine
Când ne făceam speranțe amândoi,
Or să-ți lipsească nopțile cu mine
Când ne scriam în versuri despre noi.
Ne-am fi grăbit să întâlnim iubirea
Ce am piedut-o de prea multe ori?
Am vrut prea mult să-i împlinim menirea
De a zbura pe cerul fără nori?
