Dragoste Mincinoasa

13

Intru putin confuza in micuta încapere si ma uit la straini care erau asezati pe canapea, din punctul meu de vedere sunt oameni importanti si înstariti, dupa haine si accesorii

"Raisa unde ai fost, tu stii ce griji mi-am facut, de ce nu raspunzi la telefon", mă îndrept spre el si îl îmbratisez cu multa dragoste dupa care ma îndepartez încet

"Am fost sa ma plimb, voiam sa uit de cearta noastră si în legatura cu telefonul, nu mai aveam  baterie, îmi pare rau", bunicul îmi zâmbeste iar eu îmi îndrept  privirea spre femeia  care avea lacrimi în ochi si pe bărbatul care mă privea surprins

"Scumpo el este Marc iar ea este Caroline", ce-i doi se apropie de mine si ma îmbraţiseaza pe rand foarte strans, asta a fost putin ciudat

"Încantata de cunostinta, eu sunt Raisa", ne asezam toti trei pe canapea iar buni pe un scaun

"S-a intamplat ceva buni", bunicul dezabroba din cap iar eu ma uit cum Caroline lăcrimeaza în continuare

"Va simtit bine doamna Caroline", ea aproba din cap si se apropie mai mult de mine, îmi cuprinde mâinile si se uita adanc în ochii mei, cum  facea si Caleb

"Raisa vreau sa îţi spun ceva foarte important, Caroline si Marc sunt parinti tai biologici ", cand aud  vocea bunicului meu ma ridic in picioare si ma uit socata la toti trei

"Poftim, ce cauta ei  aici", mă uit urat la ei desi stiu ca nu e un comportament demn, dar nu pot sa îmi imaginez cum i-a adus aici fara sa primeasca acordul  din partea mea

Pentru mine Caroline si Marc sunt doi straini si atat, nu pot sa îi numesc parinti, nu au fost langa mine cand aveam nevoie, cand eram bolnava, nu ei  s-au ocupat de educatia mea, sa ma pupe de noapte buna, sa ma linsteasca cand eram speriata de fulgere si tunete, nu ei m-au învaţat primi pasi,  sau cum  sa ma comport în viata, de toate astea s-au ocupat bunicii mei pe care îi iubesc si îi voi iubi mereu

"Am venit să ne cerem scuze  ca te-am parasit Raisa, dar crede-ma nu am avut de ales, am facut-o pentru tine, voiam sa te tin în siguranta, departe de oamenii rai", mă uit cu lacrimi în ochi spre femeia care mi-a dat viata si îi spun cuvintele pe care am vrut sa le spun de foarte mult timp

"Oricat de greu a fost, voi trebuia sa fiti langa mine cand aveam nevoie si sa ma sprijiniti, era datoria voastra, dar voi ati ales calea mai usoara, v-ati descotorosit de mine si gata, s-a dus tot, adio responsabilitati, nu aveti idee cat de greu mi-a fost cand vedeam alti copiii care aveau o mama sa-i îndrume si un tata care sa îi apere, sa astept să veniti de ziua mea, sunt multe lucruri prin care am trecut  , dar acum sunt mare, am 18 ani nu am nevoie de voi, asa ca puteti pleca sunt sigura că puteti trai si fara prezenta mea, ca până acum", Caroline plange si mai tare în timp ce Marc încearca sa o linsteasca, trebuia sa le zic tot ce simt, sa vada si ei prin ce am trecut eu din cauza lor

"Te rog sa ne ierti Raisa, am face orice pentru tine ", pufnesc iritata de cuvintele ei si încerc sa mă calmez înainte sa fac vre-o prostie

"V-am iertat", spun calma si ma uit fix in ochii ei albastri

"Multumesc scumpa mea, nici nu sti cat de mult înseamna asta pentru mine", se apropie de mine si încearca sa ma îmbraţiseze dar mă feresc

"Te-am iertat, dar nu te-am acceptat în viata mea Caroline, îmi pare rau, pentru mine sunteti doi straini", mă doare sufletul când îi văd asa tristi si cu lacrimi în ochi, dar merita, m-au abandonat ca pe un nimeni

Bunicul meu se apropie de mine, mă cuprinde de mana si ma forteaza să îl privesc

"Raisa nu te comporta asa cu parinti tai, orice ar fi facut sunt tot parinti tai, eu nu te-am educat asa, cereti scuze acum, înţeleg ca îţi este greu, dar ura nu este o solutie", bunicul are dreptate poate ar trebui sa o las mai moale cu morala, dar tot nu pot sa-i accept în viata mea