Dragoste Mincinoasa

18

Caleb

"

Încantat de cunostinta", ne asezam toti la masa privind  cu satisfactie furia lui Marc

"Aveti o fica uimitoare domnule Marc, atât de frumoasa si inocenta", Raisa se înroseste brusc si îsi apleaca capul in jos

"Asa este", chiar îl apreciez pentru faptul ca încearca sa vorbeasca destul de calm

Ne punem toti sa mancam, bine, unii cu pofta, alti cu sila, asta e viata
O ating pe Raisa cu mana pe coapsa iar ea se trage, clar incomoda din cauza atingerilor mele, iau un servetel si o sterg pe buza de jos simtind ochii arzatori al parintilor ei

" Te simti bine Marc", întrebare lui Raisa ma face sa ma uit la el si sa observ ca devinise extrem de plaid, stai usor băiete, nu muri acum ca planul meu abia începe

" Îmi este putin rau, doar atât", dupa ce terminam de mâncat, o iau pe Raisa afara cu mine si o sarut în fata usi de la intrarea pentru ca stiam ca parintii ei ne privesc

Îi cuprind fata cu mâinile si o sarut lung si apasat pe buze, era un sarut încarcat cu pasiune, putin brutal dar  în acelas timp, tandru  si delicat
Îmi placea sa stiu ca eu sunt singurul barbat din viata ei, singurul care o sarut, care o atinge, doar eu am acces la piele ei fina care tremura de fiecare data cand o ating

" Caleb se uit Marc si Caroline la noi", îmi îndrept capul spre cei doi si le zambesc, trebuie sa o fac pe Raisa sa îi urasca si mai tare, sunt sigur ca cea mai mare durere pentru cei doi ar fi ca fica lor  sa-i urasca din toata inima
Îmi iau fata de cel mai trist baiat din lume si ma uit la ea în ochi, aplecandu-mi putin capul ca sa fac totul si mai dramatic

" Caleb s-a întâmplat ceva", se uita îngrijorata la mine iar eu dau negativ din cap, asta am vazut-o într-un film, sper sa mearga

" Caleb nu mă minti, ce se întampla, fata ta nu minte", las un oftat lung si o sarut scurt pe frunte

"Parinti tai nu mă plac", îi spun cu o voce trista si îmi aplec privirea spre drumul pavat cu pietricele

" Nu e adevarat, normal ca te plac, abia asteptau sa te întalneasca", încearca sa-mi zambeasca ca sa ma faca sa mă simt mai bine, dar eu  nu îmi schimb fata de om trist

" Raisa am vazut cum ma priveau,  eu încercam sa vorbesc cu ei, dar tot ce faceau  era sa-mi raspunda sec sau sa ma ignore, nici nu sti cat de mult îmi doream ca ei sa ma placa si sa ma accepte, dar m-am înselat si te rog nu încearca sa spui ca nu e asa pentru ca si tu ai vazut cum se comportau cu mine si habar nu am de ce, eu trebuie sa plec, ne vedem alta data" , ma desprind din îmbratiseare si plec spre masina

"Caleb stai" ma prinde de mână, ma întoarce spre ea si ma îmbraţiseaza cu bratele ei micute, uneori chiar mi se pare amuzant cand încearca sa ma cuprinde, e atat de micuta

"Stiu ca nu s-au comportat prea frumos cu tine dar o sa vorbesc cu ei, iar daca nu te accepta asta e fix problema lor, eu tin la tine si nu o sa te las doar pentru ca asa îmi spun, de asta m-am si mutat la ei acasa, buni a aflat de noi si mi-a spus ca daca nu mă despart de tine nu mā mai primeşte la el", ma uit la ea cum se întristeaza si mici lacrimi se scurg pe obraji, încerc sa-i sterg lacrimile si sa îi spun sa se linsteasca dar ceva îmi atrage atentia, avea pe maxilar o vânătaie destul de evidenta,  cum naiba nu mi-am dat seama ca era acolo pana acum

"Raisa de ce esti vantata pe obraz", îsi sterge lacrimile si se uita trista la mine

" Buni", raspunsul ei era unul scurt si abia daca îl auzisem, cred ca daca nu eram asa aproape de buzele ei, nici nu auzeam