Eu ma numesc Marisol Lopez, am 19 ani si sunt nascuta in Lloret del Mar. Nu am absolvit decat liceul, mai ales ca mi-a fost foarte greu singura. Eu am fost crescuta de o matusa, pentru ca parintii mei au plecat din oras cand m-am nascut eu. Nu stiu unde sunt, dar nici nu ma intereseaza. Matusa mea locuieste la un orasel distanta de Guadalajara, unde locuiesc eu impreuna cu Juan. Sunt zodia berbec, 21 aprilie. Ochi caprui, par saten, micuta.
Intr-un final, la lasarea serii, ajunge si Juan acasa. Nu am stiut nimic de el toata ziua, asa ca am inceput sa ma ingrijorez. Nici macar nu am credit pe telefon pentru ca nu mai avem bani, iar Juan nu vrea sa inteleaga lucrurile aceastea.
-Buna, iubita mea. Cum ti-a fost ziua azi?
-Pe bune? Juan, nu am stiut nimic de tine toata ziua! Tu vrei sa ma omori de tanara?
-Marisol, linisteste-te. Am fost la ai mei si am facut un gratar, au venit si niste prieteni.
-Wow... Juan, e prima data cand ma excluzi. Ma gandeam ca ma suni sa ma intrebi daca am si eu chef sa vin...
-Chiar am uitat... crede-ma. De ce nu ai sunat? Iar nu mai ai credit pe telefon?
-Mda... nu mai am de cateva zile bune. Pentru ca nu avem bani. Nu ma intereseaza ce spui, eu merg la un interviu. Am stat foarte bine si m-am gandit.
-De ce? Cine mai face curatenia in casa sau mancarea? Cand vii acasa nu o sa mai ai chef de nimic, practic o sa dormi toata ziua si nici de copii nu mai avem timp.
-Lasa, puiule, ca tu acasa oricum mananci foarte rar, in casa nu stai asa ca nu te intereseaza daca e sau nu curat, iar de copii sa nu iti faci probleme - cand e vorba de asa ceva mereu imi voi face timp.
-Te iubesc, Marisol. Crede-ma!
-Si eu te iubesc!
Si asa a mai urmat o noapte de dragoste interminabila. A cata noapte de dragoste sa fie oare? Nu mai tin cont. E din iubire.
Guadalajara, Puerto de Hierro, 11:30 AM
-Juan! Juan!
-Da, iubito?
-Tu nu trebuia sa fi la munca?
-Merg de dupa-masa.
-Ok, si mai bine. Poti sa ma duci te rog pana in oras, in centru? Trebuie sa ma intalnesc cu Catalina.
-Catalina? Care Catalina?
-Nu o mai tii minte? Catalina Sánchez, am fost cu ea in liceu.
-Aaaa, acum stiu de cine vorbesti. Cum de va intalniti dupa un an si ceva?
-A revenit in Guadalajara dupa ce a fost plecata in Madrid, stii tu, doar ti-am zis, si parintii ei au deschis un bar, iar pe Catalina au lasat-o sa il administreze. Poate are un post si pentru mine.
-Esti nebuna? La bar?! Sa vina toti betivii acolo si sa te atinga sau sa se dea la tine? Marisol, nu sunt de acord.
-Juan! O sa fiu bine! Chiar trebuie sa ajung in oras. Poti sa ma duci sau nu?
-Daca e vorba despre asa ceva, atunci nu, nu te duc.
-Ok. Atunci la revedere.
M-am imbracat, m-am incaltat si am plecat. De-a dracu mi-am luat o pereche de pantaloni destul de scurti, o camasuta decoltata si niste sandale cu toc, doar sa il enervez pe Juan mai tare. Asteptand metroul, telefonul meu suna in continuu. Juan ma cauta disperat, probabil sa isi ceara scuze sau sa imi spuna "ai grija ce faci si pe unde te duci". Evident, nu i-am raspuns.
Urc in metrou si incerc sa ma linistesc. Nu imi era tot una sa ma cert cu Juan. Pana la urma suntem impreuna si imi e greu, stiind ca il am doar pe el langa mine. Telefonul suna din nou, dar de data aceasta era Catalina.
C: -Ce faci, Marisol? Mai ajungi? Eu sunt deja in centru. Am intrat in cafeneaua La Fuerte Torro, de pe Rejalez 24. Ti-am comandat si tie o cafea cu lapte.
M: -Multumesc, Catalina dar nu trebuia sa te deranjezi. Eu sunt in metrou. Ajung in cateva minute.
C: -Bine, fata, bine. Haide ca te astept. Te pup.
Intr-un final, dupa toata caldura si agitatia din metrou, ajung la cafeneaua in care a intrat Catalina. Era o cafenea destul de luxoasa, si nu m-ar fi mirat ca acea "gurita" de cafea sa fi costat undeva la 10 euro.
Eram foarte emotionata sa o vad pe Cati. Mi-a fost cea mai buna prietena in liceu. Ea bineinteles a avut si are o situatie mult mai buna, o familie numeroasa si un iubit aproape la fel de minunat ca al meu. Imi era dor de ea, pentru ca noi vorbeam zilnic. De la terminarea liceului insa am inceput sa ne departam, mai ales ca ea s-a mutat in Madrid, din cauza ca parintii ei au vrut sa urmeze o facultate buna. M-am mirat ca s-a intors asa devreme. Dar nu mai conta. Abia asteptam sa vorbim ultimele noutati si barfe.
Intru in cafenea si o vad. Ne uitam una la cealalta fara sa mai stim ce sa facem. Nu stiam daca sa merg spre ea, ea nu stia daca sa se ridice. Stateam ca proastele si asteptam probabil o minune. La un momentdat, amandoua am facut pasul. A urmat o imbratisare lunga si calda. Ii simteam lacrimile pe umarul meu , cum se prelingeau pe spate. Si ea la randul ei, pe ale mele.
C: -Marisol, deci nu imi vine sa cred. Parca a trecut o vesnicie... imi era dor de tine. Mi-ai lipsit enorm!
M: -Si tu mie, iubita mea! Nu pot sa cred ca te-ai intors! Ma bucur enorm ca o sa fim din nou apropiate! Doamne, tot mai faina te-ai facut.
Uita-te la mine! Te-ai tuns?!
C: -Daaaa. Am simtit nevoia sa fac o schimbare. Am programare la piercing si tatuaj saptamana viitoare, la Christian la salon.
M: -Wow, ce tare! Ce fain de tine! Cred ca te costa ceva. Si Christian si-a deschis salon? Foarte tare. Se pare ca toti au cate o afacere. Am auzit ca si Consuella si-a deschis o cofetarie, Christine si-a deschis impreuna cu iubitul ei o pensiune. Acum tu si Christian. Super.
C: -Ei, hai. O sa iti deschizi si tu ceva. Apropo, hai sa iti povestesc. Deci e foarte tare barul. E foarte mare, l-am renovat cum am vrut eu, parintii doar au platit tot si eu l-am facut dupa gusturile mele. Este chiar aici in centru, la trei strazi distanta. Iti dai seama ca inca nu e deschis, dar saptamana viitoare sigur vreau sa ii fac inaugurarea. Deocamdata inca mai caut oameni, sa ii angajez. Si eu si ai mei ne ocupam de angajari si totodata de angajati. Vrem sa fie perfect totul.
M: -Vai, Cati, ma bucur enorm! Abia astept sa vin in vizita!
C: -Si euuu, draga mea! Te astept si ai consumatia gratis la mine, stii bine.
M: -Stii la ce ma gandeam?
C: -Hm? Ia zi?
M: -Ma gandeam ca poate as putea veni nu doar in vizita...
C: -La ce te referi?
M: -Ma gandesc ca poate as putea sa lucrez la barul vostru.
C: -La barul meu adica. Ti-am zis ca e doar al meu.
M: -Ah, da, scuze, Cati. Chiar am nevoie de bani. Stii ca tie iti spun tot. Nu prea ne mai descurcam doar cu banii lui, care, oricum nu sunt multi.
C: -Mai, Marisol, nu stiu ce sa zic. Stii ca nu prea e bine sa lucrezi cu prietenii si asa... nu e chiar ok. Mai ales ca nici nu ai mai lucrat...
M: -Cati, invat! Si promit ca nu iti fac probleme. Pot sa fiu chiar femeie de servici.
C: -Hmmm... bine. O sa vad ce pot sa fac. Treci te rog saptamana asta pe la cafenea. Iti scriu eu adresa exacta. O sa iti arat una alta pe acolo si cam ce trebuie sa faci. Ok?
M: -Multumesc din suflet! Te iubesc ! Esti cea mai buna prietena din lumeeee!!!
C: -Si eu te iubesc draga mea! Hai ca iti platesc eu cafeaua.
M: -Nu e nevoie, Cati!
C: -Hai ca si asa nu ai bani.
