33) At the night (1)

596 45 0
                                    

Noaptea a venit mult mai repede decât Jimin s-ar fi așteptat. Toată ziua a trecut alături de mesajele nesfârșite ale lui Suga și răspunsurile imediate ale lui Jimin. Fără 8 minute, era ora 2.
Jimin încerca să își găsească ceva de lucru, ca plictiseala să dispară, când sunetul telefonului a spart liniștea. Nopțile de sâmbătă erau cele mai plictisitoare, având în vedere că trebuia să se mulțumească cu 1, 2 apeluri, uneori chiar deloc.

"Bună" spune Jimin

"Bună" îi răspunde vocea timidă a unei fete

"Care e problema ta?" Întreabă Jimin. Asta era una dintre cele mai comune întrebări pe care le adresa

"Iubitul meu s-a despărțit de mine" Îi răspunde, suspinând încet, dar destul încât să fie auzită.

"Oh" spune, cu o voce înceată "Vrei vorbim despre asta mai mult sau să schimbăm subiectul?" Jimin știa puține despre relații, deci să dea sfaturi nu era punctul lui forte și încerca să evite asta cât mai mult cu putință. Și-a amintit destul de bine cât de rănit a fost Taehyung și cât de importantă era prezența altei persoane. În cazul prietenului său era diferit, pentru că îl cunoștea. Pe acea fată nu o cunoștea, deci nu putea să facă prea multe pentru ea și totuși încerca, chiar dacă însemna să o înveselească măcar puțin.

"Nu știu, sincer. Doare. Vreau să vorbesc, dar în aceleași timp nu vreau. E ciudat, nu?"

"Puțin. Ascultă. Sunt aici dacă ai nevoie vorbești, dar dacă vrei mai uiți puțin, te pot ajuta."

"Aș putea încerc, nu?" Întreabă retoric, vorbind mai mult pentru ea. "Simt că doare. Mult." Începe ea, iar Jimin aprobă, chiar dacă nu putea fi văzut. Își amintea clar în ce situație a fost Taehyung în urmă cu un an și înțelegea 'suferința' fetei.

◇◇◇◇

ʟᴀᴛᴇ ᴍᴇʟᴏᴅʏ || ʏᴏᴏɴᴍɪɴUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum