Băiatul de la cafenea || BXB || Finalizata ✅

Capitolul 5.

Acesta își pune mana pe obrazul meu, luând ceva.
- Aveai ceva pe obraz. Spune acesta, scuturându-si mana.
Oftez lung, revenind la poziția inițială.
Credeam că..
Mă rog. Ii zâmbesc scurt, apoi îmi las capul în palma.
- Îmi faci o cafea? Spun, uitandu-ma la el.
Acesta se ridică, trăgând puțin de bluza sa in jos. Se apropia de tejghea, gata să facă cafeaua.
- Tot cu lapte? Spune el, apropiindu-se de frigider.
Dau din cap afirmativ, lasandu-l apoi pe masă..
Mă simțeam rușinat pentru că m-am gândit că mă va săruta. Ca sa ascund asta, mi-am lăsat capul acolo.. Stand liniștit și îngândurat.
Stăteam așa de câteva minute bune, până simt o mana pe umărul meu. Tresar, apoi mă întorc cu fața la Finn, care își ținea mâna pe umărul meu.
- Eu-
- Ești bine? Te-am strigat de 3 ori. Spune acesta, puțin îngrijorat.
Sa fiu sincer, n-am auzit nimic. Eram in lumea mea.. Cu capul in nori, iarăși. Se întâmplă asta des.. Se întâmplă să mă refugiez in propriile-mi gânduri de o grămadă de ori.
Dau din cap afirmativ, refuzând contactul vizual.
Acesta îmi pune cafeaua pe masă, asezandu-se langa mine.
- Îmi pare rău. Exclam eu, uitandu-ma într-un punct fix.
- Unde-ti e gândul, Lucas? Întreabă acesta, luând un pliculeț de zahar dintr-un recipient.
Mă uit la el, neștiind ce să zic. Îmi iau privirea repede, înghițind in sec.
- Mi-e bine.
- Pot spune că nu-ți e. Continuă el, rupând pliculețul.
Mă uitam la Finn cum punea zaharul in cafea, apoi luând un bețișor tot din același recipient, amesteca.
- Chiar sunt bine. O țin eu pe ideea mea, luând cana în mana.
Acesta oftează lung, așezându-si mana pe piciorul meu drept.
Tresar, apoi îmi tremură mana. Am vărsat cafea peste mana lui Finn, însă fără intenție.
Acesta scoate un mic sunet, luandu-si mana. I-Imi pare rău! Spun eu, lăsând cafeaua pe masa.
- E in-
- Iarta-ma.. Nu am vrut.. Continui, cu privirea în gol.
- E in regula! Îmi va trece. Spune Finn, cu încredere pe sine.
Mă uit la el, apoi la mana sa, care era puțin roșie din cauza arsurii de la cafea.
Oftez scurt, luând un șervețel. Era un sol mare de șervețele pe masa la care noi eram așezați. Îi iau mana lui Finn, începând s-o șterg.
Acesta se încruntă puțin.
- S-a înroșit.. Te ustură?
- Puțin.. Dar îmi va trece, Lucas. Exclamă el, luând șervețelul cu care îl ștergeam pe mâna. Îl pune pe masa, eu lăsând mâna jos.
Mă uit puțin trist la el. Nu mai fi trist, Lucas, a fost doar o greșeală! Începe acesta sa rada. Îi vedeam din nou zâmbetul.. Mă uit la el cum râdea..
- Îmi place zâmbetul tău.. Murmur eu fără să-mi dau seama.
Acesta se oprește din ras, uitandu-se la mine. Parul ii venea în ochi.
- Îți place?
Atunci realizez că o spusesem cu voce tare. Fac ochii mari, uitandu-ma la Finn.
- Nu! Adică, da, îmi place, dar.. N-Nu vreau sa crezi.. Sunt un bădăran. Exclam eu, punandu-mi ambele mâini pe față.
Mă simțeam așa rușinat..
Îl simt pe Finn așezându-si mâinile peste ale mele.
Las mâinile jos, uitandu-ma la el. Acesta râdea, cu parul pe față.
- Ești tare amuzant, Lucas.
- Ce am zis nu a fost o gluma.. Spun, luând o gura de cafea. Zâmbetul tău e chiar frumos.
Acesta chicotea, uitandu-se în altă parte.
- Pot sa.. Pot să-l văd și eu pe al tau? Spune, îndreptându-si privirea către mine.
Mă uit puțin confuz la el. Te rog..? Continuă acesta, uitandu-se la mine.
Încep să râd fara sa vreau, uitandu-ma in jos. Îmi mut privirea către Finn, care zâmbea.
Îi dau parul la o parte din față, in timp ce zâmbeam.