Băiatul de la cafenea || BXB || Finalizata ✅

Capitolul 2.

Mă opresc câteva secunde langa acel cos, și mă uit la numărul scris pe pahar. Cred că.. Cred că era numărul acelui băiat blond de la cafenea. Chiar de era așa, m-a înțeles greșit.
Nu aveam de gând să arunc paharul. Adică, nu puteam memora acel număr așa de repede.. Așa că încep să rup paharul, băgând in buzunar bucățica pe care era scris numele și numărul de telefon. Arunc celelalte bucăți în coșul de gunoi, apoi prind pasul cu Teresa.
- Ce ți-a luat atât? Exclamă Teresa, aruncând paharul într-un șanț.
Fac o mica pauza, tragandu-mi răsuflarea, apoi îmi trag gluga in cap.
- Cum ți se pare acel băiat de la cafenea? Spun, uitandu-ma într-un punct fix.
- Ce insinuezi? Continua aceasta, asezandu-si puțin bluza.
- Nu insinuez nimic.. Doar îți ceream o părere. Continui eu, mutandu-mi privirea către Teresa.
- Pai..
Face o mica pauza, apoi se uită la mine. Am văzut cum te uiți la el, Lucas. Continua ea.
Mă așteptam la o părere, nu la asta! Mă opresc pe loc și mă uit la Teresa.
- Ce tot spui?
- Și am văzut cum se uită și el la tine..
Își lasă capul într-o parte și rade.
Nu este nimic amuzant in chestia asta.
Mă încrunt, îmi țin ghiozdanul din spate de acele 2 ,,mânere" și o iau înainte. Mă apropiam de apartamentul meu.
Teresa greșește. A trebuit să facem contact vizual, până la urmă suntem oameni. Dar ceea ce insinuează ea este.. Total greșit!
Mă apropiam nervos de apartament. Daca Adam e acasă și îmi face iarăși reproșuri, va fi perfect. Ajung in fața ușii apartamentului și intru. Mă descalt la intrare și arunc ghiozdanul langa un dulap de pe hol..
Îmi dau și hanoracul jos, apropiindu-ma de sufragerie. Aveam un tricou pe dedesubt, însă eram ud leoarcă. Pe canapeaua din sufragerie stătea Adam, schițând niste vorbe pe un apel pe laptop.
Mă observa, apoi apasă pe o tasta.
Refuz contactul vizual, așa că mă apropiam de scări. Voiam să fac un duș..
- In câteva ore vine iubita mea aici, Lucas. As prefera sa nu te comporți ca un arogant și să nu mă faci de ras. Exprimă Adam, in timp ce eu urcam scările.
Îmi rotesc ochii, ajungând pe holul de la etaj. Mă apropiam de baie..

Îmi luasem din camera mea niste schimburi pentru când voi ieși din dus, și îmi luasem și telefonul. Deschid ușa băii, oftând adânc, apoi întru înăuntru. Închid ușa, blocând-o, apoi arunc hainele pe un cos cu rufe.
Îmi dau tricoul jos, privindu-ma in oglindă. Încep să-mi desfac blugii, însă îmi vine o idee in cap imediat după.. Iau telefonul pe care îl așezasem pe chiuveta, apoi scot și bucățica de carton cu numărul acelui băiat pe el.
Încep să formez numărul acelui băiat.. Mă gândeam daca sa apelez sau să îi dau un simplu mesaj. Oftând adânc, apelez numărul. Îl așez pe umăr, tinandu-l cu capul, în timp ce îmi desfăceam blugii.
- Alo?
Se aude din telefon aceeași voce masculina de la cafenea.
- Sunt Lucas.. Știi, băiatul care a fost adineauri la cafenea. Spun, dandu-mi blugii jos.
- Oh! Buna, Lucas. Mă mir de cum ai apelat.. Continua acesta, părând că făcea ceva.. Extenuant.
Arunc blugii pe podeaua băii și mă opresc pentru o secunda.
- Ești în regula? Întreb eu, nedumerit.
- Da! Sunt bine! Doar.. Incerc sa ajung acasă înainte să mă facă ploaia o leguma. Spune acesta, râzând. Probabil alerga.
Încep să dau drumul apei din cadă, râzând.