I put you deep in my soul.

                                                                       Capitolul 1

Acei ochi verzi. Cei ce îmi umplu sufletul de bucurie până la refuz. Afișasem un zâmbet timid, dar pe exterior fremătam toată de emoție. Încercam să par calmă, dar nu, nu reușeam, îmi ceream singură mult prea mult. Universul meu eram la pământ, era ca și cum mă aflam altundeva, eram transpusă departe din cauza lui. Doar a lui. Intră grăbit, pașii lui bătând podeaua la unison cu inima mea, uitându-se după ceva anume. 

Revino-ți, Ylan! E doar un cântăreț, ai mai avut de aface cu celebrități. Venise cu o fetiță drăguță, probabil fiica cuafezei lui, Lou, care îi însoțea. Este ca și cum visele mele au devenit realitate. Îmi  mărea sufletul cu fiecare gest minuscul. Mișcările capului său, dintr-o parte în alta rotindu-se, îmi dădeau fiori pe șirea spinării, puful de pe mână ridicându-se ușor.

 Cert era că, trebuia  să mă comport normal, ca și cum nu aș ști nimic despre el, despre cine este. Era o onoare, parcă nu eram demnă de fericirea asta. Și totuși știam de câte ori plânsesem după acest om, chip perfect, îmbinat cu o personalitate superbă, cred. De câte ori mă încuiam în propria cameră, stând și gândindu-mă la momentul în care îl voi întâlni. Se pare că acela este chiar azi, cineva, acolo sus, mi-a ascultat în sfârșit dorințele. 

Am 18 ani, ar trebui să mă stăpânesc, să nu fac vreo prostie, să nu țip. Țin minte de câte ori am fost pedepsită pentru faptele mele, de câte ori am îngenunchiat în fața părinților doar pentru un bilet la concert. Îl adoram. Nu, nu că aș fi vrut vreodată să am o relație cu el. Nu. Îmi doream doar să-i adulmec parfumul în timp ce acesta să mă strângă în brațe. Atât. O presiune prietenească, nimic mai mult.

Căuta cu atenție ceva prin rafturile magazinului. Du-te și întreabă-l ce vrea, proasto! Împinsă de la spate de conștiința mea, mă îndrept spre el cu pași mărunți, calculați, pentru a nu-l deranja în vreun fel. Lucrez la un magazin de aricole pentru copii, și niciodată nu a fost ușor să conving clientul, cu atât mai rău acum. Probabil că are pretenții , este normal, nu-l acuz. Știam multe despre Harry. Despre trupa lui. Îi învățasem acum un an toate melodiile, când eram o fană adevărată. Cu timpul am început să uit totul, încercând să mă integrez din nou în realitate. 

-Bună. Hei, tu lucrezi aici?mă întrebă Lou Teasdale, în timp ce o lua pe micuța Lux în brațe.

În acest timp, el se întoarse cu fața spre mine, îmi observase prezența, în sfârșit. Apoi, din nou se întoarse cu spatele căutând ceva cu privirea. Înghețasem, și nu era din cauza frigului acum, ci din pricina lui. Tânăra mămică încă aștepta un răspuns. Îmi scutur ușor capul.

-Da, da, sigur. Vă pot ajuta cu ceva? le spun celor doi rapid, încercând să nu mai tremur.

-Ăm, nu știu, ai pe aici și niște haine pentru...începe Lou dar eu o întrerup nerăbdătoare.

-Baby Lux.

Abia după ce am rostit acele vorbe mi-am dat seama ce fac. 

-Deci se pare că ne cunoști! spuse aceasta, zâmbăreață.

-Da, puțin. mă prefac încercând să nu par disperată.

Mi-am dat părul cu mâinile după urechi și i-am condus spre o încăpere mult mai mare, în care obiectele vestimentare erau așezate meticulos. Mi-am luat poziția de expertă în modă, și am început să le arăt cele mai noi lucruri.

Harry doar s-a așezat pe un fotoliu, uitându-se absent în telefonul său. Măcar, o singură dată, dacă îmi arunca o privire, aș fi fost cea mai fericită.