Ajunse la Starbucks, ne-am așezat silențios la o masă din colțul cafenelei. Mirosul de cafea proaspătă și de sucuri aromate mă încânta. Nu de multe ori am avut ocazia să stau aici, asistând la o discuție probabil importantă. Ce voia să-mi comunice Lou atât de important? Probabil vrea doar să mă dea în judecată pentru că am îndrăznit să-l contrazic pe marele Harry. Nici măcar atât.
Nu eram fata perfectă, dar puneam efort în tot ceea ce făceam, oricât de neînsemnat. Și nu era cazul să mă critice, sau să țipe la mine. Să mă înjosească așa cum a făcut. Nu vroiam neapărat să-și ceară scuze pentru că știam că nu are tăria să o facă...Eu doar, doar speram ca măcar odată în viață, puțin, câteva secunde să se gândească la mine. Să se întrebe măcar ce mai fac.
Am pus repede capăt acestor gânduri, încercând să mă concentrez asupra lui Lou. Și-a pus grijuliu cheile pe masă, provocând un zdrăngănit ușor și începu:
-Uite, Ylan, îmi pare sincer rău pentru tot ce s-a întâmplat aseară. Nu am...
-Nu, uite, vezi tu, am încercat să am grijă de bebeluşă. Și știu foarte bine că mi-am făcut treaba. Faptul că am scăpat-o din ochi pentru câteva minute nu mi se pare atât de grav. Dacă ți se pare că prezența mea era nefolositoare trebuia să-mi spui.
-În nici un caz Ylan! Te-ai comportat foarte bine cu Lux, mai bine decât m-aș fi așteptat. Am avut încredere în tine și nu m-am înșelat. Cât despre Harry, mi-a spus că te-a sunat să-și ceară scuze.
-De ce i-aș fi răspuns? Poate că sunt o fană de-a lor, dar nu sunt atât de naivă. îi răspund fetei sorbind acum din băutura mea răcoritoare.
Solo-ul lui întrerupe liniștea momentană. Mi-am deschis poșeta și mi-am căutat repede telefonul. Nu din nou. Harry mă suna. Nu îl uram, nu puteam, nu îmi stătea în fire să o fac. Cu siguranță îl iubeam, dar nu tot atât de mult, și cu siguranță fără speranțe. Așez telefonul pe masă, chiar dacă suna în continuu. Mi-am sprijinit capul în palma stângă, și am întrebat-o pe amica mea uitându-mă fix în ochii săi cu un zâmbet indescifrabil:
-Și...Ce-ai mai făcut?
Mă credea nebună, sunt sigură de asta. Încercând să nu îmi pese că îşi va schimba părerea despre mine, am continuat în aceeaşi manieră zâmbăreaţă. Îmi doream atât de tare ca acestă conversaţie să ia sfârşit şi să mă cufund în munca plictisitor de cotidiană de la magazin. În ajutorul meu însă, se pare că au apărut câteva cuvinte care rostite, mi-au făcut ziua cu adevărat mult mai bună.
Voiam să las totul aşa praf cum era şi să pretind că pot să trăiesc în continuare ca şi cum visul meu se împlinise. Puteam pretinde asta fără ca eu să cred, dar o dată şi o dată trebuia sa înfrunt realitatea! Gândul acesta păstrat în umbră departe de lucrurile care există, începea să mă bântuie.
-Deşi îmi pare foarte rău, trebuie să plec. Job-ul mă cheamă! Chiar vreau să păstrăm legătura şi nu vreau să rămâi decât fata care a avut odată grijă de Lux. Nu e corect ceea ce fac dar...Te rog încercă să....răspunse Lou aprofundând ultimele cuvinte.
-....trec cu vederea ce a spus Harry, nu pot! Asta chiar nu pot! Ştii, e tipul acela de gest care oricât ai vrea să îl uiţi e ca şi cum....ca şi cum te-ai înfrunta pe tine însăţi! Eu chiar vreau să fim prietene dar te rog nu îmi cere imposibilul. Eu...
Voiam să continui, nu îmi stă în fire să las lucrurile neterminate, dar pentru a o suta oară, conversaţia ne-a fost bruscată de soneria telefonului meu, care marturisesc că trebuia schimbată urgent. Am închis ferm fiind sigură că nu era decât Harry cu vreo altă scuza patetică.
CITEȘTI
I put you deep in my soul.
Fanfic„I put you deep in my soul” este o poveste romantică, captivantă, dar și tristă la un moment dat, ca toate cărțile. Îi avem în prim plan pe cântărețul renumit Harry Styles, și pe Ylan Smith, care încearcă din răsputeri să-i atragă atenția cuceritoru...
