Cucerită de un rebel. Primul Volum Din Seria Familia Dark

Capitolul 1

Mia.

Mă trezesc instant pentru că , mama a intrat peste mine, speriată în timp ce îmi spune că trebuie să plec urgent până nu vine tata. Dar, unde să plec și de ce? Ce legătură are tata cu asta?

- Ascultă-mă draga mea, trebuie să pleci de aici,să nu te uiți în urma! Nu vei veni niciodată aici, să nu îndrăznești să mai vi aici, îți interzic, ai înțeles??

- Dar de ce? Ce am făcut? Cu ce am greșit de mă dai în halul ăsta afară din casă ?

- Nu ai greșit cu nimic fata mea, iubita lu mama, tatăl tău a făcut ceva rău și trebuie să pleci, să nu te mai întorci. Uite, ia bani ăștia și pleacă în Anzii, nu se va gândi că ai plecat fix acolo. Vei fi în siguranta un timp, până se vor calma lucrurile. Vreau să îmi promiți că vei avea grijă de tine și  nu vei permite la nimeni să își bata joc de persoana ta și de corpul tău, adu-ți aminte ce te-am învățat. Încă un lucru, trebuie să uiți de mine, nu mă vei contacta în niciun fel, dacă te întreabă cineva le spui ca ești orfana și îți cauți un loc unde să locuiești ai înțeles?

Mă uit la mama mea, cu lacrimi în ochii, de ce să fac asta, cum pot uita de ea? Ce a făcut tata atât de rău încât trebuie să dispar în halul asta? Da știu, nu e cea mai bună persoana dar, totuși, a rămas lângă noi atâta timp și mă iubește în felul lui, nu cred că ar face ceva rău.

-  Nu plec! O sa rămân cu tine și înfruntam problema, nu fugim de ea, mamă. Orice ar fi făcut tata, sunt sigură ca o putem rezolva.

-  Mia,vreau sa pleci! Nu vreau să te mai vad niciodată, ce nu înțelegi? Doar pleacă și nu mai pune întrebări stupide, asta ai făcut toată viața, ajunge! Ești tânără, du-te și trăiește, descoperă lucruri, uita că ai părinți, descurcate singura. De astăzi nu mai ești fiica mea.

O privesc cum se întoarce cu spatele către mine și pleacă. Peste câteva minute, vine și îmi întinde rucsacul și gesticulează cu mâna către ușa, neavând puterea să îmi spună cu vocea trista un simplu „ ieși afara!” mă mulțumesc cu două cuvinte decât cu  nimic.

Dar tac și o ascult pe mama. Asta am făcut mereu. Iau bani de la ea,  rucsacul,  apoi pornesc în drumul meu. Nu știu încotro să mă îndrept, nu știu nimic despre Anzii, ce mă așteaptă când voi ajunge, cu cine mă voi întâlni, ce voi face? Sunt atât de multe întrebări, atât de mult necunoscut.

După un timp mă opresc fiindcă am nevoie de o pauza, cu ocazia asta poate nimeresc pe cineva care merge în munți. Îl voi găsi pe vreunul care să aibe milă de mine.

Nu înghit o gura de apă, că în dreptul meu, se oprește o mașină albastră.

-  Bună! Unde vrei sa mergi? Mă întreabă un băiat blond, a cărui ochii sunt de un albastru ca marea.

-  Hei! Îi răspund la rândul meu, as vrea sa ajung în Anzii. Îi răspund cu jumătate de gura. Pun pariu ca eu sunt singura nebuna care nu știe unde este drumul spre Anzii, doar e zona turistică, până și un copil de șapte ani, dacă îl întrebi, știe.

-   Urcă, acolo mă îndreptăm și eu. Îmi spune cu zâmbetul pe buze.

-  Este o problemă, nu am cum să îți plătesc drumul, am foarte putini bani la mine și speram să îi păstrez pentru strictul necesar.

-  Stai liniștită. Îmi spune blondul, cu nonșalanță în voce.

-  Dacă te gândești că o să îți pic în pat, mai bine ai pleca ! Nu sunt interesată!