Cucerită de un rebel. Primul Volum Din Seria Familia Dark

Capitolul 22

Our destiny is not in the stars, but in ourselves.

Noah.

- Tatăl ei este un nemernic, îmi este scârbă de persoana lui, doar când mă gândesc la el. Mă dezgusta aceste gen de persoana domnule, mă dezgusta!

- De ce spuneți asta? Ce a făcut atât de rău încât să merite toate aceste complimente?

- Nu stiu să vă spun prea multe domnule, însa cât știu atât vă spun. Din câte am înțeles domnișoară Mia se pregătea pentru a se căsători acum un an, și cu o zi sau două înainte de nuntă ea venise pentru ai spune soțului ei, adică fostului soț, bine,  nici măcar nu se căsătorise, voia să îi spună că este însărcinată însă din păcate aceasta la găsit cu o nespălată în pat și pe deasupra dezbrăcați, vă vine să credeți? De aceea vă spun, omul acela era un mizerabil !

E a mea, copilul acela e al meu! Doamne cât de idiot să fi încât să nu îți dai seama de asta Noah, cum e posibil așa ceva, cum? Cum să dai cu piciorul în asta, femeia aceasta ți-a dăruit un copil și tu nici măcar nu ți-ai dat seama, tu doar ți-ai bătut joc de ea, prostule, boule.

De ce nu mi-a spus nimic??? De ce a ascuns asta de mine? Timp de un an de zile, până la urma e și dreptul meu să fiu lângă fetița aceasta. Să o cunosc, să o țin în brațe să îi fiu alături când face primi pași, când rostește primul cuvânt, acel copil este și al meu.

- Domnule?

- Pot să intru și eu să vad fetiță, vă rog? Nici măcar nu știu cum o cheamă....

- Sigur,intrați!

Doamne, îmi tremură fiecare încheietură, mușchi, fibră, tot ce am în mine, tot ce aparține de corpul uman, absolut tot, în seara asta îmi voi cunoaște fetița, sunt tată, doamne sunt tatic iar mama acesteia este femeia vieți mele, nu pot să fiu mai fericit ca acum. Am intrat înăuntru și sunt întâmpinat de plânsul asurzitor al acesteia.

- Of, Fiona of, nu știu ce să îi mai fac, cum să o liniștesc, mă doare sufletul să o vad așa, mai ales ca am început și eu să plâng.

Și când se întoarce rămâne blocată să mă vadă în aceeași încăpere, împreună cu copilul nostru. Are ochii roși și umflați de la plâns și mai, mai ca îmi vine și mie să plâng. Rămân așa câteva minute căci nu vreau să stric tabloul acesta în care suntem toți trei, ca o familie.

- Pot să o țin în brate, te rog! Îi spun acesteia cu lacrimi în ochii.

- Niciodată!

- Tati ! O aud pe cea mica, apoi mă uit la ea și o vad cum își întinde mânuțele spre mine, mi se rupe sufletul când o vad, nu mă pot abține și dau drumul lacrimilor să îmi inunde ochii.

- Nu mami, el nu este tati, tati a murit, nu exista, a plecat iubita mea, tati a plecat!

Cum poate să fac asta fără mila, cum poate să spună că a murit când eu stau în fața ei, și știe foarte bine că nu sunt mort, cum? Și care ar fi șansele ca fetița să îmi spună tați, când acum este prima oara când ne vedem?

- Te rog Mia! Te rog!

- Am spus nu! Nu înțelegi?? Ieși afară din casa mea!

- Nu voi ieși niciunde, asta să îți fie clar, de azi înainte o să fiu peste tot unde vei fi tu, și copilul acesta, fie că îți convine fie ca nu! Am tot dreptul să o ating, să îi vorbesc, să o văd, fiindcă e și copilul meu și tu ști foarte bine asta.  Nu te mai ascunde după un fir de păr că oricum sa ars demult, ai face bine să îmi dai fata să o țin, am tot dreptul din lume, nu fi egoistă !

- Fie, vorbim mai târziu pe subiectul acesta!

*

Mia.

Fac pași mărunți ca să pot trage de timp, nu vreau să i-o dau pe Kasia lui, este doar a mea, este fata mea. Dar cum a aflat? Cum?

Îi ofer copilul în brațe iar, spre surprinderea mea, fata a tăcut miraculos din gură, nu îmi vine să cred, cum a făcut asta???

Ma duc să sun doctorul, poate ca acum sa liniștit, dar mai târziu nu se știe ce va fi.

Peste jumătate de ora, în sfârșit ajunge și medicul.

-  Fata este în regulă, însă va recomand sa nu o mai expuneți la drum lung pe căldură asta,mai ales dacă nu este obijnuită în condițiile astea. O sa va dau un sirop, iar în caz ca face febră va rog sa ma contactați imediat, nu contează ora.

- Vă mulțumim mult domnule doctor. Așa vom face. Îi spun acestuia în timp ce îl duc spre intrare.

- Seamna mult cu tatăl, și observ ca sunt foarte atașați unul de altul. Aveți noroc, Doamna. Însănătoșire grabnică. La revedere!

- Va mulțumesc, la revedere!

Noroc pe dracu! Dacă a-ți ști.

Decid să îi las câteva minute singuri, măcar atat să fac, nu vreau să fiu rea și să îi interzic acest lucru  mai ales că acum sa aflat adevărul.

A doua zi mă trezesc, iar lângă mine sunt Noah și Kasia, a dormit aici. A îndrăznit să doarmă aici, în patul meu și cu fata mea, în casa mea! O să plătească pentru asta, cum îndrăznește? Nenorocitului!

Mă duc să îmi fac un dus, apoi îmi încep rutina de dimineață, o să am timp să vorbesc cu el, ziua este lunga!

- Neața!

- Dacă te-ai trezit eu cred că ar trebui să pleci, am de lucru și apropo, asta a fost prima și ultima oară când vei rămâne în casa asta, nu mai vreau să se repete acest lucru, nu vreau să mai faci parte din viata mea! O zi buna!

Îmi iau geanta și plec spre noul meu loc de munca însă, când ajung la ușa acesta mă prinde de mână.

- Zic să mergem împreună, până la urma ne îndreptăm spre același loc, sunt șeful tău, Mia!  De acum înainte vei face tot ce îți spun. Din fericire lucrezi la firma mea!

Rămân șocată, nu se poate așa ceva, soarta chiar își bate joc de mine, jur!

Drumul spre firma este într-o liniște înfiorătoare, liniștea dinaintea furtuni! Aceasta avea să fie o zi lungă și plina de surprize!