ASHES

Capitolul 6

Brittany

În acea după-amiază, în drum spre casă, am venit cu un plan de a-l distrage pe Ashes, pentru ca el s-o lase baltă cu pedeapsa asupra mea, aceea de a-mi confrunta temerile. Poate aș putea face o tranzacție cu el, unde aș putea să spun ce aș alege.

De exemplu, chiar dacă călătoria rapidă a metroului, în mulțimea deasă am înfruntat-o de câteva ori, nu           s-a comparat niciodată cu teroarea pe care mi-o dă ascensoarele. Eram sigură că nu și-a dat seama cât de temătoare eram în realitate și cât de greu va fi pentru mine să fac față temerilor.

Chiar dacă nu aflasem încă nota de la test, eram sigură că nu putea fi una maximă, așa că trebuia să-mi pun planul în acțiune. Se spune că modalitatea de a ajunge la inima unui  bărbat este prin stomacul lui. Știam exact ce aveam să fac pentru el. Erika și Finn au ajuns acasă împreună, în timp ce aprindeam focul la plită.

— Ce faci, domnișoară? a întrebat Finn.

— Încerc să-mi salvez fundul.

El a râs:

— Ce faci?

— Credeam că știi de provocarea lui Ashes.

El a clătinat din cap:

— Nu, Ash îmi spune cu adevărat nimic despre nimic.

— Da, practic de fiecare dată când nu primesc notă maximă la examenele mele, va face să mă confrunt cu temerile mele. Dacă stau să mă gândesc e vina ta, am zis împingându-mi degetul în pieptul lui.

— Fără glumă, cred că e genial, a râs Erika.

Finn a ridicat vocea:

— Nimeni nu te obligă să faci nimic și o știi, Britt. Mai ales cu Ash. El va pleca de aici, odată ce povestea mamei sale se va încheia într-un fel sau altul.

Am făcut ochii mari. Într-un fel sau altul? Nu știu de ce, dar remarca m-a durut mai tare decât mi-aș fi imaginat. Mama lui Ashes era grav bolnavă și Finn părea scos din minți de provocarea pe care o primisem?

— Ce ai în seara asta de vorbești așa? am întrebat. Ești supărat că Ashes mă provoacă?

— Nu, încerc să..vreau să mă asigur că ești bine și clar în preajma lui nu ești.

— Și de ce mă rog spui asta? Nu tu erai cel ce susţinea sus şi tare să apelez la el dacă am probleme de orice natură? am continuat cu ochii lucind de furie. Mereu forțezi lucrurile; mai mult decât atât, tu i-ai spus despre temerile mele și acum pui presiune, de parcă trebuie să știi tot și știi ceva? Într-una din zilele astea s-ar putea să răspund și să nu-ți placă.

Am ridicat din mâini să-i arăt că nu am intenții rele.

— Britt, nu vreau să te presez, voiam doar să mă asigur că știi tot adevărul despre Ash și..

— Nu sunt chiar așa fragilă, Finn, și am să te rog să vorbești strict în numele tău. Bine?

Am stat așa câteva secunde lungi cu ochii în untul care se topea pe foc. Liniștea asurzitoare și aerul care mi-a umplut treptat mintea, gâtul și pieptul, până când au revenit la dimensiunile normale și am putut respira din nou. Finn m-a aprobat în tăcere și  împreună cu Erika au plecat la parter să ia cina la restaurant. M-am aplecat în genunchi să adun firimiturile căzute, cum făceam întotdeauna pe când găteam:

— O să topești untul, dacă nu ești atentă, am auzit vocea profundă a lui Ashes în spatele meu.

În timp ce pășea spre mine, am simțit cum dispărea tot aerul din cameră, că nu puteam respira, că aveam să mă sufoc. S-a lăsat pe vine alături  de mine, cu pantalonii întinși pe picioarele-i lungi.