ASHES

Capitolul 9

Brittany

Oamenii sunt de părere că, copiii care sunt produsul unui divorț au relații nenorocite. Greșesc. Oamenii care sunt produsul caselor stricate, încearcă cu adevărat să nu repete greșelile părinților, pentru că știu mizeria unei case fără iubire. De îndată ce am ajuns acasă la mama, spectacolul destins de acolo, cu toate prietenele ei m-a făcut să uit pe moment de tata.

— Cred că ar trebui să plecăm cu toții într-o vacanță, la încheierea semestrului tău la facultate, a zis mama, aruncându-mi o privire lungă. Am ridicat o mână și mi-am prins părul, încercând să mă eschivez privirii ei inchizitoriale.

— Sigur, mamă.

Ultima dată când am fost cu toții în vacanță a fost pe când Diamond își cunoștea tatăl.

— Există ceva în mintea ta, Britt? Pari ..gânditoare.

Mama făcu o pauză și lasă desertul pe masa întinsă afară pe terasă și îmi cuprinse obrazul, încruntându-se. Casa ei era albă și perfectă.

Mă sufocă gândul că nu voi reuși vreodată să trăiesc alături de ea. Mi-am dorit să-i pot spune. Despre Erik. Despre amenințările lui. Mi-aș fi dorit să fiu fiica în relația noastră, doar pentru o singură dată și să mă destram. În schimb, mi-am rotit ochii și i-am bătut obrajii curați.

— Sunt bine.Total bine.

Mama se aplecă peste masă când le văzu pe Natalia, Ingrid și Maria care mergeau în direcția noastră cu o sticlă de vin. Știam că îmi vor oferi un pahar și făceau asta doar ca să-mi demonstreze că nu ar trebui să mă simt inferioară lor, în ciuda vârstei mele.

— Și cum e viața ca student? m-a lovit cu întrebarea Maria, apărând după colț, ceea ce m-a făcut să mă întreb de cât timp se aflau pe acolo.

Era o după-amiază plăcută de duminică și mă aflam la rutina plăcută de întâlniri spumoase cu prietenele mamei.

— E ..interesantă.

Natalia și-a scuturat sprâncenele.

— Și Finn cum e? Știi cum se spune că nu ajungi să cunoști pe cineva, până când nu împarți locuința cu el.

— Mama îl cunoaște, am zis în parte, pentru a mă sustrage de la întrebare, mai ales că știam unde avea să escaladeze discuția.

Natalia mi-a aruncat o privire care mi-a spus că mi-a înțeles jocul.

— Mă îndoiesc că cineva îl cunoaște bine, a zis Maria. Chestia asta cu prietenia dintre un bărbat și o femeie. Nu știu ce să zic.

— Știe cine? a zis Natalia și s-a așezat lângă mine, strângându-mi umărul și zâmbind la mine.

— Mulțumesc că ni te-ai alăturat astăzi, Britt. Anna e fericită și îmi place s-o văd așa.

Era superbă ca de obicei, în rochia ei albastră, care îi evidenția trăsăturile superbe, dar mai ales ochii albaștri glaciali. Nu era de mirare că Black era atât de infatuat cu ea.

— Vorbeam de copii cuminți adineauri. Surprinzător, nu? a zis Caitlin și a chicotit când Ingrid a sărutat capul blond al mezinului ei Nick, de nici doi ani, iar el s-a agitat treaz, ajungând imediat sub sânii ei.

— Așa tată, așa fiu, a râs Maria.

Ingrid și-a învârtit ochii zâmbind, scoțând un buton al bluzei și ridicând cea mai mare parte a acesteia. M-am uitat altfel, știind că este perfect normal - o mamă care-și hrănește copilul așa cum și-a propus natura- şi mă făceau să nu mă simt ca o adolescentă stupidă și imatură, acceptându-mă ca parte a găștii lor.