Capitolul 34

597 51 1
                                    

Urmatoarea zi, decid sa imi iau din nou liber astazi, si poate chiar restul saptamanii. Stiu ca probabil lui Scarlett ii este greu sa seocupe singura de toti pacienti, asa ca imi propun sa mai angajez pe cineva, pentru a imparti treburile. Mai ales ca vreau sa stau doar acasa zilele acestea, deoarece nu imi doresc ca Madison sa vina din nou aici, in absenta mea. Imi este frica de faptul ca ii va putea spune lui Melek vorbe urate despre mine, si nu stiu cum va reactiona aceasta.

"Nu mergi astazi la servici?" ma intreaba Melek, bagand doar capul pe usa camerei mele.

"Nu." ii raspund.

"Ce bine." se bucura ea, si sare langa mine in pat. "Putem sa ne jucam toata ziua si sa gatim impreuna."

"Bineinteles ca asta vom face." rad.

Melek este un copil foarte inteligent si curios. Asa ca ma gandesc ca ar trebui sa o pregatesc pentru momentul in care va afla ca cea pe care o considera mama, nu este, de fapt, mama ei biologica.

"Melek, stii ca te iubesc extrem de mult, da?" spun.

"Normal. Si eu te iubesc cel mai mult. Doar esti mama mea." spune ea.

"Daca, intr-o zi, cineva ti-ar spune ceva foarte urat despre mine? Cum ai reactiona?" o intreb. Trebuia sa ocolesc subiectul, pentru ca nu ii pot spune adevarul chiar acum.

"Nu as crede nimic din ce ar spune altii despre tine, pentru ca eu stiu cine esti, si te iubesc." imi zambeste.

"Dar daca acel lucru ar fi adevarat? M-ai iubi din continuare?"

"Mama, te-as iubi indiferent de ce as afla despre tine. Pentru mine nu conteaza."

Melek imi pune manuta ei mica si firava pe obraz, iar eu i-o iau si i-o sarut.

"Dar de ce ma intrebi asta?" spune.

"Fara motiv." ii zambesc. "Stii ceva? Haide sa cumparam un caine."

"Vorbesti serios?" se entuziasmeaza ea.

"Da. Ce rasa ai vrea?" o intreb.

"Ce spui de un Corgi? Sunt foarte simpatici."

"Si mie imi plac. Voi cauta un pui incepand cu saptamana viitoare, cand ma voi intoarce la cabinet."

"Multumesc. Esti cea mai buna mama din lume." spune Melek, si ma imbratiseaza.

"Haide sa mancam ceva."

Mergem in bucatarie, unde mama pregateste mancarea pentru toti patru. Cateodata ma intreb cum de inca poate face fata. De cand am fost nevoiti sa concediem tot personalul, mama se ocupa mai mult singura de gatit, curatenie, si celelalte treburi casnice. Eu incerc sa o ajut pe cat de mult pot, dar petrec mult timp la cabinet.

Dupa ce terminam toti de mancat, iesim in gradina, unde ne jucam tot felul de jocuri, precum fotbal sau badminton, deoarece lui Melek ii plac activitatile in aer liber. Suntem, insa, intrerupti de o masina ce intra in pe poarta, si se opreste in fata casei, din aceasta coborand Madison.

"Mama, a venit din nou doamna care mi-a adus papusile." spune Melek, si incepe sa alerge spre ea. Madison se apleaca pentru a o imbratisa, apoi scoate din masina o punga mare de cadouri. Melek o ia, si intra in casa, pentru a vedea ce este in ea.

"Ma bucur sa te vad, Grace." imi spune Madison, ironia din glasul ei fiind evidenta, venind la mine si parintii mei.

"Placerea este de partea mea." ii zambesc fals. "Am auzit ca ne-ai vizitat ieri."

Grace (FINALIZATĂ)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum