Au trecut deja trei luni de cand Madison s-a mutat la noi, si viata mea arata asa cum mi-am dorit mereu. Adam ne viziteaza in fiecare saptamana, si se intelege bine cu toti membrii familiei mele, in special cu Melek, pe care o lasa sa ii puna tot felul de accesorii prin par.
Singurul lucru care strica aceasta atmosfera buna din casa este starea lui Alfred, care se inrautateste pe zi ce trece. Se simte din ce in ce mai rau, si mai slabit, nu mai are pofta de mancare, si nu vrea nici sa isi ia medicamentele. Nu pot sa nu ma gandesc la Madison cand il vad asa, si sa nu imi treca prin minte faptul ca ea este vinovata. Desi am iertat-o, nu pot nega adevarul. Imi doresc ca el sa se insanatoseasca, si sa fie alaturi de noi pentru mult timp de acum inainte.
La clinica, avem tot mai multi clienti, iar mie si lui Scarlett ne este tot mai greu sa ne ocupam de toti acestia, motiv pentru care am mai angajat inca doi doctori, care sa ne ajute.
Poftesc o doamna si cainele acesteia in cabinet, pentru un consult, si o intreb pe aceasta ce a patit animalul.
"Cred ca l-a zgariat pisica mea, pentru ca are o umflatura pe obraz." spune, aratandu-mi exact locul.
"Alte simptome, cum ar fi letargie sau lipsa poftei de mancare?" spun, analizand cu atentie rana.
"Ambele." spune stapana.
"Clar a fost ranit aici, pentru ca acum i s-a format un abces. Dar il vom drena, iar cainele va fi ca nou." o asigur.
Dupa ce ii iau temperatura, si observ ca are febra, un indicator la infectiei din corp, il anesteziez, pentru a ma putea ocupa de abcesul sau. De indata ce fac incizia, o stare de greata isi face simtita prezenta, si ies alergand din sala, pentru a merge la toaleta, unde vars tot ce am mancam astazi.
Ma spal pe fata, incercand sa imi revin, dar incepe sa ma doara si capul. Totusi, nu pot lasa cainele asa, deci merg la Scarlett si o rog sa se ocupe ea de el, ca eu sa pot merge acasa. Nu as fi de folos in clinica in aceasta stare, ba mai mult i-as incurca pe toti.
De indata ce ajung acasa, le vad pe Melek si Madison jucandu-se cu niste papusi, si imbracandu-le cu diverse rochii.
"Cum de te-ai intors atat de repede?" ma intreaba Madison, fiind obisnuita ca eu sa vin acasa destul de tarziu.
"Nu ma simt bine. O sa ma culc putin." ii spun.
Merg in camera mea, unde ma intind obosita pe pat, si adorm imediat. Cand ma trezesc, descopar ca afara este deja intuneric. Ies din camera, vrand sa imi pregatesc ceva de mancare, si o gasesc la bucatarie pe Madison.
"Abia acum te-ai trezit?" exclama ea uimita. "Grace, ai dormit cinci ore."
"Cinci ore?" repet socata. "Se pare ca am fost foarte obosita. Inca de cand eram la clinica am inceput sa ma simt rau."
"Cum adica sa te simti rau? Esti bine? Nu ma speria." spune ea, asezandu-se pe scaun, si facandu-mi semn sa fac acelasi lucru.
"Am inceput sa drenez abcesul unui caine." zambesc la privirea dezgustata de pe fata blondei. "Stiu ca suna dezgustator, dar pentru mine nu este deloc. Am operat tot felul de chestii cel putin dubioase de cand sunt medic, si niciodata nu mi-a fost greata. Dar astazi, dupa ce am simtit mirosul acela, am varsat instant."
Madison soarbe o gura din paharul ei cu lapte.
"Probabil a fost doar din cauza oboselii acumulate in ultimul timp." ridic din umeri.
"Esti sigura ca nu ar putea fi altul motivul?" spune, muscandu-si buza de jos.
"Care ar putea fi acela?" spun.
"Esti doctor. Nu imi spune ca nu iti dai seama incotro se indreapta discutia." isi da ochii peste cap.
"Nu." spun hotarata, de indata ce realizez la ce se refera. "Nu pot sa fiu insarcinata. Nu am... Oh, nu."
CITEȘTI
Grace (FINALIZATĂ)
RomanceGrace a fost întotdeauna batjocorită la școală din cauza faptului că tatăl ei a părăsit-o pe mama sa când aceasta era însărcinată și ea a fost nevoită să o crească singură. Deși iubirea paternă îi lipsea, iubitul ei, Will, i-a umplut orice gol din i...
