Din amintiri rămân din ce în ce mai puține
Din zilele cu tine văd cum ceva lipsea
Eu credeam că toate se repară de la sine
Dar se tot îndepărta și nu se mai întorcea
Dragostea... dragostea... Dragostea!
Strofa I :
Cine ești? Ce-ai făcut cu sufletul pe care l-am cunoscut
La început, când eram timid și neliniștit
Cum ai aprins torța iubiri c-un singur chibrit
O să mă întreb la nesfârșit cum ai reușit
Te-am iubit, sper că nu mai uitat
Cum veneam plouat și supărat
Dar faptul că veneam era mai important
Acum mă cauți, după ce m-ai evitat
E târziu să repari ce ai stricat
Nu știu cine ești, nu mai am idee
Mi-ai dat peste cap conceptul de "femeie"
Ți-am dat la inimă cheie, spune unde ai pus-o
Ți-am dat toată dragostea unde ai dus-o
Îți dădeam inima cu totul, de ce ai smuls-o
Mai aveam timp în clepsidră, dar ai spart sticla
Concluzia fiind că 2 - 1 = nimica...
Din amintiri rămân din ce în ce mai puține
Din zilele cu tine văd cum ceva lipsea
Eu credeam că toate se repară de la sine
Dar se tot îndepărta și nu se mai întorcea
Dragostea... dragostea... Dragostea!
Strofa II :
Ochii tăi spun, ce vocea ascunde
În acele secunde cât îți accept apelu'
Mi-ai umplut și mail-u', pe restu' ești blocată
Ți-am mai zis și mă mai repet odată...
"Dacă pleci"... Pleacă, dar nimic să nu te întoarcă
Dacă rămâi, ceea ce n-are cum să se întâmple
Că-mi bubuie prea multe gânduri între tâmple
Secrete ascunse, de ce mi le spui acum abia
Ai început a bea? Mai consumă și altceva
Poate înțelegi senzația, când dragostea
Decide că unul din doi e obligat să plece
Unde încălzeam acum e rece
Știu ce se petrece, cunosc exact sursa
Am plecat și am venit de s-a plictisit și ușa
Mai aveam timp în clepsidră, dar ai spart sticla
Concluzia fiind că 2 - 1 = nimica...
