Pentru cele ce stralucesc mai tare ca soarele

5.

Cand Teodor a adus sucurile s-a impiedicat si tot sucul lui Antonie era pe rochia mea...
— O doamne!! exclama doamna Agnes
Paharul s-a spart la impactul cu podeaua...
—Nu are nimic...Sunt bine! le spun si imi iau geanta si plec la baie pentru a incerca sa scot pata de pe rochia mea rosie...Am incercat cu apa si sapun dar pata nu iese...Asa suntem si noi oamenii
  cu persoanele care ne-au marcat viața...incercam sa le uitam prin tot felul de soluti care nu ne vor ajuta...iar uneori trebuie ca pur si simplu sa iti stergi memoria...sa uiti de tot ca persoana respectiva a fost acolo sau ca si in cazul meu trebuie sa uit ca pata de pe rochia mea rosie este acolo...Gandurile imi sunt intrerupte de Teodor care intra pe usa de la baie
—Imi pare rau...Am facut o greseala!
—Nu-i nimic...Eu imi fac griji pentru tine...daca te dă afara?
— Nu o sa o faca... spune si imi intinde o sticluta alba ma uit la ea cu o spranceana ridicata...
—Te ajuta sa scoti pata...imi spune
—Multumesc ii raspund
Am aplicat solutia pe rochie iar pata incepe să dispara...Asa ca Teodor paraseste camera...
Ma uit in oglinda si imi spun:
—Iar Ilaria? Serios? spun asta pentru ca imi place Teodor
Ies din baie cand pata dispare si il vad pe Teodor sprijinit de peretele de langa usa
— Gata? Ma intreaba
— Da...mulțumesc spun si ii intind sticluta
— O poti tine tu...spune si imi zambeste

Au trecut 3 ore de cand ne-am intors acasa...nu pot dormi... ma simt din nou ca si la 14 ani cand am pentru prima data fluturasi in stomac...
Exista dragoste la prima vedere?