Dragă inimă, de ce el?- Volumul 2

Capitolul 12

Cine și-a pierdut un deget?

Am analizat cutia misterioasă pe toate părțile și nu era niciun expeditor, ci doar destinarul și anume eu, însă nu era pe numele meu de familie complet. Scria doar ,, Eva Olsen". Eram foarte curioasă așa că nu am mai pierdut nicio clipă și am rupt ambalajul cutiei, iar când am deschis-o am găsit în ea o altă cutie micuță care părea pentru gheață.
Nu înțelegeam ce se întâmpla, de la cine era și ce anume era în interiorul ei și cu siguranță niciodată nu am primit un astfel de colet. Cu toată curiozitatea din lume am deschis și capacul celei de a doua cutii, iar ceea ce am văzut m-a speriat teribil și primul instinct a fost să țip, dar nu am făcut asta. Speriată, m-am ridicat de pe pat și am mai aruncat o privire terifiată acelui deget de om care zăcea printre cuburile de gheață aproape dezghețate.

Sângele de la capătul său era închegat, culoarea palidă exact ca ceara, iar eu abia mai puteam respira din cauza șocului. Cine mi-a trimis acel colet? Ce reprezenta acel deget tăiat? Și întrebarea cea mai importantă era: cui aparținea degetul?
Am observat un bilet pe fundul cutiei mai mari și cu mâinile tremurânde l-am luat, l-am deschis și l-am citit cu sufletul la gură.
,, Fii pregătită, mică prințesă! Vin după tine! "
Aceste cuvinte erau scrise cu litere decupate din reviste așa că nu aveam cum să îmi dau seama al cui putea fi scrisul din moment ce nu era unul de mână și n-aveam absolut nicio idee cine ar fi putut să vină după mine. Cu siguranță era cineva din trecut, dar cine?

După ce m-am calmat m-am gândit cui puteam să cer ajutorul și singura persoană care mă putea ajuta să aflu a cui era degetul era Brianna. Știam că era sub comanda Melissei, dar poate că îmi va păstra secretul așa că înainte de a pleca la aeroport am sunat-o să ne vedem la ea acasă.
Am fost surprinsă să văd că locuia într-un apartament micuț cu două camere, dar amenajat cu mult gust. Brianna nu mai era aceeași persoană din liceu, ci era o persoană care acum avea alte priorități și punea accent pe alte lucruri. Nu o mai interesa statutul social, banii, prestigiul familiei sale... Acum era un om simplu focusat pe carieră și dornic să schimbe ceva în lumea asta.
M-a invitat în bucătărie unde m-a servit cu un pahar de apă plată, iar apoi i-am arătat degetul ăla dezgustător.

- Eva, nu știu ce să spun. Ar trebui să raportez asta!

- Încă nu, Brianna! Te rog! Vreau doar să știu a cui este acest deget!

- Bine, dar dacă lucrurile o vor lua razna va trebui să îi spun Melissei!

- De acord! Eu astăzi plec din țară, dar sper ca în două zile să mă întorc!

- Bine! Până atunci voi afla a cui este acest deget!

- Îți rămân datoare!

- Nu este nevoie! De dragul vremurilor noastre bune fac asta fără să raportez.

Întâlnirea mea cu Brianna a mers mai bine decât mă așteptam și după ce am părăsit micul ei apartament am plecat direct spre aeroport pentru că aveam un avion de prins. Nu știam cum să îl conving pe Liam să se întoarcă cu mine sau ce să îi spun ca să mă ierte, dar cu siguranță nu aveam de gând să mă întorc singură acasă. Remușcările de conștiință erau imense și știam că cel mai bine era să-i dau drumul lui Liam pentru că l-am rănit destul, însă Victor s-a întâmplat și fiecare minut petrecut de el la conac alături de tata era un real pericol pentru mine și compania mea. Pardon, aproape compania mea. Am țesut atât de multe minciuni în ultima vreme încât nu mai știam cui am spus și ce și exista riscul ca toate acele minciuni să se întoarcă împotriva mea mai devreme sau mai târziu.