Your Bruises-Yoonkook AU

16-Apel

Yoongi:
Jungkook e abuzat...ce ar trebui să fac? Nu știu situația ,dar e ceva de familie sigur. Am crezut că odată ce o să ajung acasă o să pot dormi liniștit pentru a fi calm și odihnit când o să încerc să vorbesc cu Jungkook următoarea zi ,dar presupun că nu-i posibil. Am avut un atac de panică pentru că NU ȘTIU CE AR TREBUI SĂ-I SPUN!  Cum pot să vorbesc cu o persoană dacă nu știu exact prin ce trece? Pe lângă asta , deși n-am mai simțit nici un fel de durere , îmi făceam griji pentru Jungkook , mă întrebam dacă e în siguranță. La ora patru noapte, după o grămadă de ore în care am încercam să adorm și nu am ruși , am decis că singurul mod în care pot să adorm e dacă aflu ce se întâmplă. Mi-am luat telefonul și l-am sunat .
-Alo!spun eu odată ce aud că a răspuns.
-Hei, Yoongi...spune cu o voce care părea că tocmai s-a trezit,dar puteam auzi sunete pe fundal.
-Unde ești? îl întreb eu care eram deja îngrijorat.
-Acasă ... spune dar fix atunci aud un claxon de mașină .
-De când strada este casa ta? îl întreb sarcastică .
-Bine ,bine , m-ai prins . Nu sunt acasă. Sunt în drum spre școală.
-De ce ai merge la școală la patru dacă se deschide numai la șase ... Ce ai pățit? Cine te-a lovit la cap? Credeai că nu o să simt? Suntem suflete pereche? Ascunzi ceva de mine?cred că deja își dăduse seama că știu că lucrurile nu sunt ok pentru el.
Jungkook nu a vorbit pentru câteva secunde ,se auzea doar respirația lui prin telefon. Am decis să-i spun adevărul.
- Știu ce s-a întâmplat ,am spus eu .
Nici nu mai respira.
-Ce ști? întrebă Jungkook puțin panicat.
-Că cineva te agresează ... Și că probabil e cineva din familia ta ...
Din nou nu s-a mai auzit nimic în afară de respirația sa și de sunetul mașinilor prin telefon.
-Jungkook,te rog vorbește cu mine , am nevoie să știu ca să te pot ajuta,spun eu calm .
Jungkook începe să plângă. Puteam să văd că își baga unghiile în palme probabil de la nervi.
-Nimeni nu mă poate ajuta...
Și astfel a închis apelul.  Mi-e frică . Ce se întâmplă cu el. Mi-am luat o pereche de pantaloni de trening și papuci în picioare și am plecat să-l caut.
.
.
.
Notă: am întârziat cu acest capitol pentru că am avut parte de cele mai mari și multe atacuri de panică succesive din viața mea datorită unei fucking albine ! De asemenea mie cam greu să-mi folosesc doar o mână să scriu capitole. Pentru a mă revanșa joi , vineri, sâmbătă și duminică voi pune câte un capitol nou , îmi pare rău că v-am făcut să așteptați. Cu multă iubire Autor-kun 💜