Era o zi frumoasă de luni cu mult soare și fluturi zburând după atâtea ploi, tunete și fulgere. Îmi beau cafeaua liniștit uităndu-mă la priveliștea de pe balcon, nu am o casă mare dar îmi place. În fine, îmi termin cafeaua și mă duc în bucătărie pentru a spăla cana apoi mă îmbrac în asta:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
După ce mă îmbrac ies din casă și plec înspre cafeaua unde lucrez, îmi place locul acela, am colegi buni și prieteni buni dar un tip mi-a atras atenția, părea destul de dur și rece și părea că face parte dintr-o mafie..ok ok mă opresc aici, deja devin prea ciudat, dar din câte mi-a spus prietenul meu Taehyung, e șeful celei mai cunoscute mafii din Coreea de Sud și la toți îi este frică de el, nu am înțeles prea multe pentru că mda..Taehyung e cu capul în nori când vine vorba de o fată care vine mereu cu acel bărbat la cafenea, din câte am auzit de la prietena mea cea mai bună Yunki e că îl cheamă Park Jimin și acea fată e sora lui dar mai multe nu mi-a spus, în ultimul timp tot vine la cafenea și se uită la mine sau poate mi se pare...
Ajung la cafenea, îmi salut colegi și prieteni care vin mereu la cafenea, și mă apuc de treabă, nu durează mult vreo 4 minute și întră un domn care arată drăguț, sexy, hot, ok exagerez la maxim. Acel domn se uită prin toată cafeneaua și îți oprește ochii la mine apoi se apropie din ce în ce mai aproape de mine.
"Bună ziua, sunt Jung Hoseok." Zice aceasta scotând o insignă din buzunar deci e polisit.
"Bună ziua domnule, sa întâmplat ceva?" Spun făcând o față îngrijorată.
"L-ați văzut pe acest tip?" Zice scotând o poză cu acel “Park Jimin„.
"Da, vine mereu pe-aici."Spun acum fiind mai calm.
"Vă rog să aveți grijă, acest bărbat este foarte periculos." Zice apoi pleacă, nu mai înțeleg nimic.
Nu durează mult și vine și șeful cafenelei, "bună Yoongi, sa întâmplat ceva?" Spuse acesta văzând că eu sunt galben ca varul la față. "Nu domnule, nu am nimic." Spun eu făcând un zambet lung până la urechi. "Ești sigur? Cu domnul acela ce era?" Șoptește în timp ce se apropie de mine. "Nu știu, a întrebat de un domn pe nume Park Jimin" șoptesc înapoi, șeful a făcut ochii mari când a auzit numele acesta, cine naiba e Park Jimin de se sperie toată lumea?! "Yoongi băiete ai grijă, acum du-te acasă, mama ta are nevoie de tine." Zice aceasta făcând o față îngrijorată. Mama are niste probleme cu alcoolul și cu țigările mereu mă lovește și țipă la mine dar când am bani se comportă de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, eu nu stau în aceiași casă cu ea dar mă mai duc la ea din când în când.
"Oh nu! Nu din nou! O să am ochiul mai vânat decât vânăta." Mormăi apoi plec în grabă. Ajung la mama și văd o mașină neagră în fața casei, întru în casă și dau nas în nas cu acel bărbat de la cafenea, se uita la mine din cap până-n picioare apoi a apărut un mic râzet pe buzele lui care sunt cărnoase, oare are buzele moi?
"Ce părere ai? Merge?" Zice mama zâmbind larg părând că a băut ceva, ce a vrut să spună?
"Da, merge, dar mai întâi vreau să-l văd și de la spate." Zice bărbatul uităndu-se serios la mama, cum adică să mă vadă de la spate? Ce fac ăștia?
"Yoongi fă o piruetă." Zice mama cu ură în glas, eu nu mai spun nimic și fac o piruetă după care văd că răzetul acela sa transformat într-un zâmbet.
"Îl iau, ai scăpat de datorie." Spune apoi se ridică și se uită la mine din nou cu o față serioasă dar văd în ochii lui un râzet cât casa, când dau să întreb ce se întâmplă mă trezesc luat pe sus de un alt bărbat care are umeri lați și arată frumos dar seamănă puțin cu celălalt. Dau cu pumni în spatele acestuia dar privesc o palmă la fund "Aaauuu!! Dă-mi drumul! Lasă-mă jos! Cine sunteți voi?!?" Țip și încep să plâng când deodată mă aruncă pe bancheta din spate la mașină și pornește dar în stânga mea era acel bărbat care răzea la mine și la mama.
"Calm prințesă, nu poți scăpa de mine." Zice aceasta cu un zambet lung.
"Cine ești! Lasă-mă să plec!" Țip și mă zbat să scap dar primesc o palmă peste obrazul meu care acum era ud din cauza lacrimilor.
"Am spus să te calmezi! Și de acum ești al meu! Nimeni nu te mai poate salva! Nici măcar poliția!" Țipă bărbatul la mine părând că l-am enervat i-ar eu nu mai spun nimic și plâng în șoapte pentru a nu primi i-ar o palmă care mi-a înroșit obrazul, nu înșeleg nimic, ce se întâmplă? Cum adică sunt al lui? De ce? Ce-am făcut? "Chiar crezi că dacă plângi în șoapte o să scapi? Tu chiar nu ști cine sunt? Cred că prieteni tăi ți-a povestit de mine." Zice punând mâna pe coapsa mea apoi mă trage mai aproape cu forța, eu acum fiind cu capul pe umărul său. "Nu ai curaj să vorbești baby? Păcat. Chiar aș vrea să știu câteva lucruri despre tine." Zice punându-ți mâna pe talia mea apoi mă strânge tare. "Mhm...mă d-doare.."gem eu de durere.
"Am ajuns domnule." Zice șoferul care m-a luat pe sus.
"Bine." Zice bărbatul coborând din mașină și după cobor și eu timid și are o casă atât de mare...
To be continued.
Heellooo! Cum vi sa părut primul capitol? Mie nu prea îmi place dar dacă vă place și vouă atunci îmi place și mie 😽 scuze pentru greșeli ❤️
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
