Capitolul 2

297 14 8
                                    

*dimineața ma trezesc trezita de o fata pe nume Kara*

Eu-cât ii ceasul?

Kara-cam.... 5:00

Eu-catt?eu nu ma trezesc la ora asta de obicei

Kara-haaiideee

*
*
*
*după ce reușesc cu greu sa ma trezesc, ma îmbrac și ma duc la masa ca se pare ca este cantina la cămin*

*stau lângă Kara la masa și lângă Sofia(o colega de camera)*

*la masa cealaltă îl vad pe Finn râzând. Când facem contact vizual ma întorc un pic rușinata în fata*

*dintr-o data simt o durere în spate. Ca o impunsatura*

Eu-auu...

Kara-ești ok?

*imi duc mana la locul unde ma doare*

Eu-îhh... Nu prea.... Ma... Doare....

Sofia-ce?

Eu-spatele... *după ce îmi dau seama unde îmi e mana, îmi dau seama ca ma doare fix în locul în care a băgat cuțitul acum trei luni,dar doctorii au zis ca nu am nimic la coloana, și ca nu ma v-a mai durea*

*
*
*
*
*
*
*eram în drum spre școală, mergând singura, pana când cineva ma striga*

?? - HEI, MAAY

*Ma întorc și îl vad pe Finn*

*ma opresc în timp ce el fuge spre mine*

Finn-merci ca m-ai asteptat

Eu-da....

Finn-ești bine?

Eu-da, de ce nu as fi?

Finn-mi-au zis Kara și Sofia ca te doare spatele

Eu-a, nu.... Amm...nu am nimic.. Eu doar..

*vine aproape de mine, încruntat,*

Eu-offf, ok,ok... Uite aici*ii arat locul*

Finn-*face ochii mari* tu ști ca... Asta e locul în care.....

Eu-.... A băgat cuțitul.

Finn-dar doctorii au zis ca nu ai nimic la coloana

Eu-da, știu.... Dar... Cine ai zis ca mi-a băgat cuțitul în spate?

Finn-amm... Eu Jack am vazut

Eu-a, Jack.... Ok....

*atunci aud ca cineva ma striga din nou*

?? - MAYYY

*Ma întorc in spate și îl vad pe Stan*

Eu-vi cu mine?

Finn-*se uita la Stan*da, hai

*
*
*
*după ce am ajuns la facultate, ma duc în clasa mea cu Stan*

P(profesorul) - Bună ziua. Azi avem un nou coleg...

*în clasa întra un băiat de vârsta mea, cu par creț și ochi caprui*

Baiatul-Buna. Eu sunt Jack Grazer.

*
*
*
*
*
*
*după ce ieșim de la facultate, eu și Stan nu vorbim nimic,gandindu-ne ca a venit din nou Jack*

*Finn vine spre noi(el ii în alta clasa) fericit*

Finn-hei, cei cu voi? Ce sunteți asa speriați?

*Ma uit la Finn cât se poate de serioasa*

Eu-avem probleme

Finn-*devine serios*ce probleme?

Eu-a venit....

Finn-cine?

Eu-a venit Jack

Finn-*face ochi nari* JACK GRAZER?!?!

Eu-da

Finn-o,doamne. Și acum ce ne facem?

Eu-pur și simplu nu-l bagam în seama

Finn-nu vreau sa înceapă iar cu...

Eu-știu nici eu, dar totul o sa fie bine

*nici eu nu prea cred ce zic*

Finn-okok....

Eu-sa ști ca...

Finn-spune-mi, te rog ca nu a mai venit și altcineva

Eu-nu, stai calm. Vreau doar sa ști ca de data asta ma duc acasă, nu mai vin la nicio cafenea

Finn-a, ok. Eu și Stan mergem.

Eu-ok. Atunci ne vedem maine

Finn-ok. Dar... Sigur ești ok? Dacă pățești ceva, îmi scri mesaj, ai înțeles?

Eu-da, da*zambesc*

*Ma ia în brate*

*
*
*
*
*
*după ce ajung la cămin, nicio fata nu era acolo. Presupun ca erau la cafenea sau în cluburi*

*Ma așez pe pat și încep să-mi scriu în jurnal. Pana când dintr-o data se intampla ceva straniu*

Finn pov.

*eram la cafenea cu Stan când pe ușa întra Jack... *

*nu era schimbat*

*imi adresează o privire scurta și pe urma  se uita în fata*

*dintr-o data mi s-a făcut prea cald*

Eu-Stan, vezi ca eu ies un pic afara sa ma plimb

Stan-vrei sa vin cu tine?

Finn-amm....

*atunci Stan vede un băiat care acum a întrat în cafenea*

Stan- Cole*alearga spre el*

*bun deci acum pot pleca singur *

*după ce ies, ma gândesc sa ma plimb un pic prin padure*

*deseori ma plimb prin pădure. Ma linisteste*

*Ma uit sa vad dacă May nu mi-a trimis mesaj, și se pare ca nu. Deci este în siguranta*

*Când ajung în pădure, vad ceva în depărtare. Ba nu. Vad pe cineva.

*Fug spre acea persoana pana observ ca era.... May*

*fug mai repede  plin de griji*

Eu-MAAY

*May era speriata de moarte, și plângea, și tremura*

Eu-ce faci aici? Ce ai pățit?

May-*în soapta*Ma urmaresc

Finn-cine?

May-aia*arata cu degetul spre pădurea din stânga noastră,dar acolo nu era nimic*

*pana când am auzit un zgomot venind de acolo*

*se auzea tot mai aproape și mi-am dat seama ca nu prea seamănă cu niște oameni*

*Când ajung la marginea foisorului în care eram, vad ca erau o haita de lupi*

Eu- May, trebuie sa fugim*zic încercând sa-mi pastrez calmul pentru lupi sa nu-i sperii și sa ne atace mai repede*

May-nu pot

Eu-cum? De ce?

*imi arata o imensa tăietura pe picior din  care curgea sânge prea mult*

Eu-o vai, nu se poate. Și acum cum mai mergem?

*încerc sa o iau în brate dar un lup s-a repezit la mine*

*nu mai am timp sa acționez ca sare pe mine*

*imi rupe hainele și îmi face multe răni, sperând ca nu sunt grave*

*pana când îmi da cu ghearele peste fata cu atâta putere, încat îmi pierd conștiința și de atunci nu mai știu nimic*








De ce el? //vol 2Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum