Paradis de cioburi

Prolog

Am scos enervata telefonul din buzunar, muscandu-mi buza anxios. Al cincilea apel de la tata pe care l-am respins, iar lucrurile aveau sa fie si mai rele daca nu raspundeam deloc. Mi-am facut curaj, numarand in minte pentru a ma calma. Aveam sa-l mint în cel mai josnic mod posibil.

- Naamah! Pentru numele lui Dumnezeu, pe unde umblii?

Am stat cateva secunde, gandindu-ma la o posibila minciuna pe care nu am mai folosit-o pana acum.

- Ce? Nu te aud. Chhh, nu e semnal.

- Nu te mai preface ca nu e semnal. Ti-am vazut locația, si cu siguranță nu esti în parc cu Jessica.

Imposibil. Rahatul avea sa fie si mai mare.

- Dar apoi am vazut ca si Ian a pus o poza din acelasi loc, e în regula daca esti cu el. Insa tot nu vei scapa de pedeapsa pentru ca ne-ai mintit.

Asta era un punct bun de plecare. Asta este dezavantajul în a avea parinti stricți, pur si simplu nu exista viata persoanala. Sunt supravegheata peste tot pe rețelele sociale, iar optiunea "block", nu exista în aceasta situație. Sa nu mai spun de faptul ca si paginile prietenilor mei sunt la fel de urmarite sau ca folosesc diverse moduri si apararturi pentru a-mi urmari locația.

- Puteți va rog, sa veniți acasa? Rectific, veniti acum acasă daca nu vrei sa dai de belele. Eu si mama ta am dori sa va comunicam o decizie destul de importanta.

- Ăă, da.. sigur.

- Da-mi-l puțin pe Ian, te rog. Vreau sa vorbesc cu el.

- Ăăăă.. am început sa ma bâlbâi. S-a dus sa ne aducă niste băuturi, dar o sa-l anunt eu, nu-ti face griji.

- Bine, va așteptăm acasa.

Îmi închide telefonul în nas, sacapandu-ma de chinul la care ma supunea. Cum aveam sa-l gasesc pe Ian la o petrecere la care nici macar nu stiam ca e? Se presupune ca e iubitul meu, dar doar "se presupune". Suntem împreună de un an, doar din cauza parintilor noștri. Aflându-se intr-o situatie asemanatoare cu a mea, am decis sa ne cuplam, iar ambele familii au fost mai mult decat multumite cu decizia luata, avand în vedere ca ambii aveam o reputație buna în oras. Asa se face ca atat timp cat sunt cu Ian pot merge oriunde si oricand. La fel si despre el. E un fel de "suntem impreuna, dar cu persoane diferite".

Am pornit grăbită în căutarea lui, strecurandu-ma printre zecile de tineri drogați, ce miroseau a alcool de la o distanta considerabila. Am intrat în casa, unde am inceput sa deschid ușile la nimereala, însă nici urma de Ian. Ma intreb daca si-a convins părinții sa nu-l mai urmareasca, si daca da, cum?

Mi-am îndreptat privirea spre o usita pe care nu am incercat-o, de la acest etaj. Am deschis-o încet, si am ramas surprina sa vad ca ducea pe un balcon, unde, se afla o piscina. Ha, în sfarsit l-am gasit! Dobitocul își facea de cap cu o blonda, în parul careia isi astupase fata. Mereu am știut ca are o slabiciune pentru blonde, iar dupa gemetele înfundate ale tipei, puteam zice ca nici ea nu se lasa mai prejos. Eram gata sa o dau de pe el si sa-l iau la pumni. Nu pentru ca eram geloasa, ci pentru ca îl cautasem nebuneste, însă m-am oprit în momentul în care tipa si-a mișcat puțin corpul si a lasat la vedere o portiune din coapsa tipului care surprindea un semn din nastere într-o forma ciudata, ca o semiluna, pe care Ian stiam ca nu-l are. Am incetat sa ma mai holbez si am ieșit ca o furtuna din încăpere, inainte ca cei doi sa ma observe.

Si cine naiba si-o trage-n piscina?

- Nama? Ce naiba faci aici? aud o voce cunoscuta si multumesc cerului ca este cel pe care il caut.

Imi sterg zambetul de pe buze si mă întorc aproape cu viteza luminii, lipindu-mi palma de obrazul lui.

- Au! Pentru ce a fost asta?