Paradis de cioburi

Capitolul I

   Ai avut vreodata senzația că te îneci? Ca te duci la fund putin cate puțin? Ca te pierzi în propria-ți lume, fără să ma știi calea de întoarcere? Ei bine, în această situație ma aflu acum. Stau cu capul scufundat în apă, încercând să mă deconectez. Încercând sa nu ma gandesc la fiecare incident neplăcut din ultima perioadă, si uitând de faptul că sub apă nu poti sa respiri. Ca nu poti sa vorbești, dar poți să tipi fara ca cineva sa te audă.

   Imi deschid ochii încet si vad vag prin apa nu prea limpede, ce ma înconjoară. Dacă am intrat in cada imbracata? Da. Dacă sunt murdară? Nu. Si totusi, în momentul în care am intrat in apa, am facut-o cu acest scop. Sa ma curăț de tot ce e "murdar" si zace-n mine.

   Ma ridic în fund, respirând sacadat, datorită lipsei de aer si a faptului că aproape ma inecasem. Imi asez mâinile în jurul genunchilor, ce acum mi se afla la piept. Usa de la baie este închisă, spre linistea mea. Ma ridic din apa cu hainele ude, sivoaie de apă atingând suprafața podelei. După ce îmi trec de câteva ori palma peste suprafață oglinzii, în încercarea mea de a ma vedea cat mai bine, ma analizez in detaliu. Parul lung si roșcat, pe care l-am urat intreaga mea existenta, acum era ud si dat pe spate, într-o postura ciudata. Putin mai jos de ochii ce purtau o culoare de căprui, spre auriu, se aflau câțiva pisturi. Pistrui din a caror cauza am fost bătaia de joc a multor puști în generala. Nu sunt genul acela de fata care sa meargă pe stradă și oamenii sa fie uimiti de frumusețea ei. Dar am încredere în mine, încredere ce se pierde cate puțin, cu fiecare zi.

  - Namaah! Deschide usa! De ce mama naibii e usa încuiată? Ce faci acolo? Iti tai venele? aud țipetele mamei de pe cealalalta parte a ușii, iar un zâmbet nastrusnic imi apare pe buze.

   Doar gândul că ar fi mult mai linistiti fara mine, ma face sa tresar.

- Deschide ușa, sau situația în care te aflii o sa se agraveze si mai mult.

   Oftez plictisită, si cu pasi cat mai lenți, bag cheia în incuietoare.

- Slava Domnului! Esti bine! Exaclama aceasta verificandu-mi mâinile și pipaindu-ma peste tot.

- De parca ti-ar pasa.

- Lasă usa deschisa! striga în urma mea atunci când ma îndepărtez.

   Intru în camera nervoasă, asezandu-ma pe pat, fără sa-mi schimb hainele. Situatie s-a complicat mai mult decât niciodată dupa ce Ian a decis să le spună părinților mei totul, fără sa-mi respecte decizia. Si nu asa cum aveam in plan, le-a spus adevarul gol goluț. Desigur ca mama lui Ian a devenit foarte emoțională și i-a cerut scuze fiului ei pentru felul în care l-a presat si pentru ca nu i-a ascultat parerea. Pe cand părinții mei, au facut o întreagă scenă pe lângă povestea cu "fugitul" de acasa. Iar de atunci, Ian isi face de cap prin fel si fel de cluburi si petreceri, cu fel si fel de tipe, pe când eu imi petrec zilele si nopțile în casa.

- De ce stai cu hainele ude in pat?

   Si incepe iar.

- Tu chiar ai probleme psihice?

-  Scumpule! Scumpule vino putin! striga aceasta cu o vena ce sta sa-i pocnească pe frunte.

- Da? apare tata de nicăieri.

- Uită-te si tu la ea! Trebuie să meargă la un psiholog..

   Tot ce se discuta in aceste momente în jurul meu, este incoerent. Totul se aude vag. Mintea îmi zboară în altă parte si fara sa-mi dau seama iau cheia de pe dulap, mai apoi impingandu-mi părinții afara din camera si inchinzand ușa. Trag primele haine pe mine care imi vin in mana si ies ocolindu-i in graba.