Locul asta m-a facut sa nu ma mai cunosc. Ba chiar vreau sa stau singura impreuna cu persoana care ma intelege cel mai bine,adica eu. Dar in ultima vreme,aceasta persoana nu ma mai cunoaste.
Ma uit in oglinda din baie. In fata ochilor mei vad o fata care seamana leit cu mine,dar este mai mare si tine o foaie si un creion in mana. Se uita la mine. Timp de cateva minute am privit-o ,pana cand,din furie,am tras un pumn in oglinda,iar aceasta s-a spart in mii si mii de bucatele,cazand peste mine. Cred ca am murit,pentru ca nu mai simteam nimic in jurul meu. Dar cand mi-am deschis ochii,am vazut ca ma aflam intr-un loc negru. M-am bucurat ca eram singura. Aveam creionul,radiera si cateva foi pe care sa le umplu cu desenele mele. Dar totusi,cum am ajuns aici? Ce mai conteaza cand stiu ca nimeni nu mai este aici. In sfarsit,mi s-a indeplinit visul. Acesta este ,,raiul" meu,minunatul loc in care sa stau linistita si sa desenez.
Mi-am luat creionul si o foaie,si am inceput sa creez tot felul de lucruri.
In sfarsit pot sa nu ma mai stresez din cauza timpului,scolii,banilor si alte lucruri. Aici pot sa fac ce vreau. Plus ca nimeni nu ma deranjeaza si n-o sa-mi spuna ceva de genu' :
,,Mai maturizeaza-te!" sau ,,Uite-o pe satanista aia ce face."
Am scapat. Si vreau sa stau aici pentru totdeauna.
CITEȘTI
Desenele mele omoara lumea
HorrorVedeti in poveste. Btw,sa-mi scrieti in comentarii daca va place.
