Sclavul tau || BXB || Finalizată √

Capitolul 10;

Mă trezesc din cauza unui zgomot puternic. Tresar, apoi mă uit în jur.
Oh, da, eram la Cody.. Mă ridic in fund, apoi mă sprijin de niste perne și-mi iau telefonul de pe noptiera.
Îl deschid.. Apoi observ niste mesaje ciudate și tot felul de notificări.
Îl deblochez, apoi apăs pe un mesaj.

Mă dau jos din pat, aruncând telefonul pe jos. Ies din camera, coborând scările și indreptandu-ma spre locul de unde se auzea acel sunet. Intru in bucătărie, uitandu-ma la Cody care stătea cu fundul pe blat.
Mă opresc in pragul ușii, privind în jos.
Rămânem în liniște totală pentru câteva secunde.
- Dylan? Îl aud pe Cody.
Mă apropii de el, ținând capul în jos.
- M-ai învoit? Spun, refuzând contactul vizual.
- Hm? Da. Exclamă el.
Mă mira calmitatea de care dădea dovadă..
Îmi ridic capul de jos, apoi incep sa dau cu palmele în pieptul lui Cody.
- Ce le-ai zis?! Ce-ai zis in fața clasei?!
Încep să țip, având lacrimi în ochi.
Îl simt cum se da jos și mă apucă de ambele mâini, ridicandu-le în sus.
- Calmează-te!
- Cum sa mă calmez când le-ai spus că n-am venit la școală pentru că m-am culcat cu cineva? Spun, apoi îl privesc direct în ochi.
- Oh, asta.. Spune el, începând să râdă.
Îmi trag mâinile din strânsoarea sa și îl apuc de tricou.
Îi țineam tricoul strâns în mâini, uitandu-ma in jos.
Îmi bag capul în pieptul său, începând să-i dau cu palmele iar.
Îi simt din nou mâinile peste ale mele.
Mă ținea de ambele mâini.
Stăteam cu capul in pieptul său, având lacrimi în ochi.
- E-Esti un nemernic.. Spun, încercând să-mi trag mâinile din strânsoarea lui.
- La ce te așteptai? Eu nu-
- Nu te juca cu sentimentele oamenilor! Spun, aproape țipând, apoi ridicând capul din pieptul său. Nu trebuia să am așteptări de la tine.. Ăsta ești tu. Trebuia să știu. Profiți, atât. Nu ești bun de nimic! Spun, apoi mă întorc cu spatele la el și încep să merg spre ieșire. Urc scările către dormitorul sau, de unde-mi iau telefonul, apoi cobor din nou. Mă apropii de ușa și mă încalt. Pun mâna pe clanța, însă îi simt mâinile lui Cody cum mă trag in spate.
Mă zbat, însă degeaba.
Mă ținea cu o mână, iar cu cealaltă îmi astupa gura ca sa nu țip.
Încă mă zbăteam.
- Liniștește-te! Îl aud.
Scap câteva lacrimi pe obraji, apoi mă calmez. Îl simt pe Cody cum își ia mâna de la gura mea și și-o așază pe talia mea.
- Vreau sa merg acasă.. Spun cu o voce tristă.
- Așa repede?
Îl simt cum mă întoarce și mă trântește pe peretele de lângă ușă, apoi incepe sa mă sărute.
Încercam să-l împing, însă nu puteam face nimic în privința asta.
Îmi așez ambele mâini pe umerii săi, apoi încep să-l strâng. Rupe sărutul, astfel eu ieșind din strânsoarea sa de lângă perete.
Pun mana pe clanța, și deja saturat de toți și de toate, ies afara și trântesc ușa în urma mea.