Sclavul tau || BXB || Finalizată √

Capitolul 13;

Eram pregătit să plec de acasă. Stăteam în fața ușii.. Încă mă gândeam daca sa plec sau nu. Sunt învățat să iau deciziile în ultimul moment..
Oftez scurt și mă frec la ochi, apoi ridic capul de jos și apăs pe clanța ușii. Ies afara, oftez lung, apoi închid ușa în urma mea. Încep să merg spre centru.

Am făcut vreun sfert de oră doar până am ajuns la adresa lui Max. Cu foarte puțină încredere în mine, urc câteva trepte și bat la ușa de la casa lui Max. Mă dau puțin mai în spate, apoi îmi bag mâinile în buzunar și mă uit pentru o perioadă scurtă în jos, tăcut.
- Vad că te-ai răzgândit, până la urmă. Spune Max, uitandu-se la mine din pragul ușii. Dinăuntru se zărea o gălăgie imensa, ceea ce-mi făcea urechile sa explodeze.
- In ultimul moment.. Da. Spun, zâmbind sec.
Max îmi face loc sa intru. Trec pe langa el, apoi incep sa merg spre locul unde erau toți.
Mă uit în jur.. Eram foarte confuz, neștiind scopul acestei petreceri și motivul pentru care Max m-a invitat și pe mine. Am o presimțire proasta..
Mă așez pe un scaun lângă o masa, apoi incep sa mă uit la ceilalți care păreau că au parte de distracție.
- Ce bei? Aud o voce din spatele meu.
- Doar apa.. Spun liniștit.. Însă nu după mult fac ochii mari și îmi întorc capul, doar ca să-l zăresc pe Cody.
- Cum de nu m-am gândit la asta.. Logic că trebuia să fi și tu aici! Spun, începând să râd trist. De fiecare dată ești și tu aici. Continui, uitandu-ma in altă parte.
- Haide, nu-mi spune că încă ești supărat pentru faza aceea. Spune el, luând o sticla de apa de pe masă.
- Ba chiar sunt.. Spun, încă refuzând contactul vizual.
Oftez trist, apoi incep să-mi musc buzele, in speranța că mă va lăsa în pace.
Cody îmi întinde paharul cu apă încet.
Îmi ridic puțin privirea și mă uit la el care avea un zambet larg.
Îl priveam trist. Omul asta are inima de piatra.
Iau paharul, apoi tristețea se transforma in furie. Mă ridic nervos de jos, și cu un zâmbet larg, încep să-i torn apa in cap.
Îmi făcea plăcere să-l văd în ipostaza asta.
- Asta.. Asta pentru că eu nu sunt jucăria ta. Spun, apoi lipesc paharul de masa, mă uit la Cody scurt și încep să merg spre scări.
- Dylan! Îl aud pe Cody.
Încep să urc scările, fara niciun regret, apoi să merg spre o cameră de pe hol.
Deschid ușa, apoi incerc sa o închid, însă mana lui Cody blochează asta.
Îmi ridic privirea și deschid ușa larg, apoi îl privesc cu dispreț pe Cody.
- Mai ai nevoie de un pahar sa te răcorești? Spun, schițând un zambet scurt.
- Voiam doar sa spun că-mi pare rău, însă tu nu mă asculți niciodată! Se răstește Cody la mine, apoi mă împinge și închide ușa.
Fac ochii mari și mă dau câțiva pași în spate. Nu știam ce să zic.
Îl văd cum își dă parul pe spate, fiind ud leoarcă, apoi își îndreaptă privirea către mine.
- Nu mi-ai acordat timpul necesar să-ți spun că-mi pare rău, Dylan. Continuă el, uitandu-se la mine.
- De ce te-as crede? Spun, lăsând privirea în pământ.
- Ai motivele tale sa nu mă crezi.. Însă.. Se apropie de mine și îmi ridică ușor privirea, apoi îmi zâmbește. Însă, chiar așa e, Dylan. Continua acesta.
Îmi ridic capul și îl privesc fix in ochi.
- Vorbești serios? Spun, încă privindu-l trist pe Cody.
Acesta da din cap afirmativ, așa că schițez un zâmbet scurt și îl apuc de ambele mâini.
Îl țin strâns de mâini, apoi ridic piciorul, și încă zâmbind îl lovesc în zona intima.
- De parca te-as crede. Spun, împingându-l.
Mă apropii de pat și mă așez pe margine, apoi mă uit în altă parte.
- Asta.. Asta chiar a durut.. Presupun c-am meritat-o. Spune Cody, ținându-se cu mana de un birou ca sa poată sta drept.
- Meriti mult mai mult de atât. Spun, lăsându-ma pe spate. Îmi pun ambele mâini pe față.
Îl simt pe Cody cum se așază cu greu pe marginea patului langa mine.
Îmi las mâinile jos și îmi îndrept privirea către el.
O parte din mine voia să-l snopească în bătaie, dar altă parte din mine voia..