Before I die [Sasuke&Sakura fan fic]

V

   

                                                                                               Prezent

                                                                                                 Sakura

         Mi-am petrecut următoarele câteva zile alături de Samantha. Încă nu-i venea să creadă că am devenit dintr-o dată prietena ei, dar acceptă ideea dacă asta vine la pachet cu o persoană cu care să poată în sfârșit să vorbească. Nu pot să zic că nu m-am distrat cu ea, pentru că este chiar amuzantă și uneori mă abțin să nu râd când suntem în public. Acum suntem într-un supermarket și nu găsesc exact ceea ce caut. Samantha se uită pe lista de cumpărături pe care am așezat-o în așa fel încât să poată să-mi citească iar eu caut produsele. Unde Dumnezeu poate să fie punga cu fulgi de cocos în magazinul ăsta?
   -Nu mergeam niciodată la cumpărături. Mama se ocupa cu toate astfel încât să nu mă pună să fac nimic din ce nu voiam. Și uite-mă aici, moartă, făcând niște lucruri pe care nu le făceam de obicei.
   Mi-am dat ochii peste cap. Dacă are o problemă cu asta, ar fi putut să rămână acasă, dar preferă să mă enerveze. Deodată, Samantha se oprește și face ochii mari spre o anumită persoană. Mă întorc și privesc printre rafturi spre un băiat ce-și culegea ducliuri și energizante. Nu știu cine este dar categoric nu am timp de pierdut, încă trebuie să găsesc fulgii de cocos. Am continuat să împing căruciorul dar am observat că Samantha nici nu se obosea să mă urmeze. Am scanat puțin locul în care mă aflam- din fericire, nu era nimeni care să mă audă și aparent, să mă vadă- așa că mi-am pus mâinile în șold, spunând:
 -Cine este acel băiat și de ce te uiți așa la el? Sam, încă mai avem câte ceva de găsit și am nevoie de ajutorul tău.
  -Șhh. E Sas'ke. Mai ții minte? Normal că mai țin minte, e fostul tău iubit. Sakura, te rog, mă ajuți cu ceva? Am clătinat din cap în semn că nu. Păcat că nu poți să iei pe sus o fantomă și să o scoți din magazin. Uite, voiam să te rog asta de mult timp, dar nu erai chiar prietenoasă cu mine. Dar acum știu că vrei să mă ajuți și te rog mult, doar o micuță favoare pentru o biată fată moartă.
  Nu pot să cred, Samantha chiar mă manipulează. Cine știe ce vrea să fac. Of, dar poate aș putea s-o ajut, până la urmă trebuie să fac un bine înainte ca ea să plece. Am căzut până la urmă de acord să o ajut, deși nu mi se părea o alegere bună. Aveam un presentiment ciudat în legătură cu asta.
  -Mulțumesc, Sakura! Ești cea mai tare. Vreau să te duci la Sasuke și să îl întrebi de mine, să aflii dacă mai suferă sau dacă mai ține la mine, sunt extrem de curioasă.
  -Samantha, cum Dumnezeu pot să mă duc eu la un străin și să-l întreb dacă mai suferă după iubita lui moartă? Nici măcar nu mă cunoaște, nici măcar nu o să înțeleagă de unde te cunosc, pentru că tu nu erai prietenă cu mine cât încă trăiai.
  -Am încredere în tine că o să găsești ceva plauzibil, doar ești creativă. Te rog, te rog, te rog. E singurul lucru pe care îl vreau cu adevărat. Pentru că îl iubesc pe Sas'ke și vreau să știu dacă e bine.
   Mie îmi pare suficient de bine, m-am gândit, privind spre băiatul care lua în fugă o pungă de Skittles. Am împins căruciorul exasperată, gândindu-mă că trebuie să fiu un om bun care-și ajută prietena. Pe naiba, nu pot să fug de aici? Samantha mă urmărea cu ochii luminați dintr-o dată cum mă îndreptam către Sasuke. Ce ar trebui să-i zic acum? Cine sunt eu, ce treabă am cu el? În ce mă bag! Mi-am dat părul peste umăr, dându-mi seama că par agitata. Relaxează-te, Sakura.
  -Bună.. Sasuke. Eu, ăă, sunt o prietenă veche de-a lui Sam, mă numesc Sakura. Ultima dată când am vorbit, mi-a povestit despre tine și chiar mi-a arătat o poză. Dacă tot te-am văzut în magazin, am zis să trec să te întreb ce mai face prietena mea, pentru că nu am mai auzit nimic de ea.
   Pentru un moment, Sasuke a părut surprins, apoi într-un fel afectat, dar toate au dispărut într-o secundă, punându-și o expresie lejeră pe față.
  -Bună, Sakura. Îmi pare foarte rău să fiu eu cel ce îți spune, dar Samantha a murit acum o săptămână într-un accident. Ai aflat prea târziu chiar și să vii la înmormântare, dar sunt convins că Samantha te iartă.
   Mi-am dus mâna la gură într-un gest teatral de prietenă afectată. Și acum ce ar trebui să spun? Din spatele lui Sasuke Samantha dădea aprobator din cap mimând din buze „Faci o treabă bună, ține-o tot așa”. Aș fi vrut să-mi dau ochii peste cap ceea ce aparent devenise un gest destul de folosit în ultimele câteva zile, dar din păcate nu puteam să fac asta acum. Mi-am dres glasul și am încercat să continui conversația asta încât să obțin ceea ce Sam voia.
  -Și cum treci peste, Sasuke? Ești bine? Familia ei e bine? Samantha dădea din cap fericită.
 -Familia ei este distrusă. Ea era unicul lor copil și asta i-a afectat foarte tare. Mai ales pe mama Samanthei, care era foarte apropiată de ea. În orice caz, nu am mai auzit prea multe despre ei. Cât despre mine, eu trec peste. Viața mea nu se oprește aici, nu-i așa? N-ar trebui să rămân blocat într-un trecut alături de ea când a dispărut din prezentul și viitorul meu. Ce a fost a fost, prietenii mă ajută să trec peste, dar nu e prea mult de ajutat, mă pricep să-mi văd de viață. Poate ne mai vedem pe-aici, Sakura.
  Mi-a făcut cu ochiul și și-a luat rămas bun, făcându-se nevăzut printre rafturi. M-am uitat tristă la Samantha pe chipul căreia nu puteam citi nimic. Din câțiva pași eram lângă ea. După ce și-a ridicat privirea din pământ m-a privit de parcă vedea o fantomă, de parcă nu știa cine sunt. Îmi pare rău că am ajutat-o, că am acceptat ideea asta care nu mi s-a părut bună de la început. Dacă aș putea să dau timpul înapoi, l-aș fi ocolit chiar dacă ar fi însemnat să o supăr pe Sam.
  -Nu înțeleg, Sakura. Am crezut că el chiar mă iubește. Te-am pus să faci asta, să riști să pari o ciudată și l-am căutat zilele astea când nu eram cu tine doar ca să mă asigur că nu suferă prea tare din cauza mea și că nu o să facă nimic prostesc, când el își începea un nou capiol atât de ușor fără mine. Cine știe, poate deja are o altă iubită. Nu am însemnat nimic pentru el?
  -Normal că da, Sam, dar unii dintre noi se pricep mai bine să treacă peste anumite lucruri minținu-se că sunt bine și păstrând această fațadă. Ai fost iubita lui și a ținut mult la tine, sunt convinsă de asta. Nu crede ceea ce zice un om rănit străinilor. Mi-a făcut cu ochiul și ea a văzut asta. Degeaba o mint, ea știe adevărul. Eu știu adevărul. Hai să mergem acasă și să ne uităm la o comedie la care nici una dintre noi nu o să râdă în timp ce bem o cană mare de ciocolată caldă.
  M-a privit urât când am pomenit de așa ceva dar a început să râdă în cele din urmă. Urăște când îi fac poftă cu lucruri pe care ea nu le mai poate gusta niciodată. Cu lucruri pe care nu le mai poate avea niciodată.