Căzuți în dragoste

Capitolul 1- Detasari

Capitolul 1

*Nota autoarei: o zi pentru un inger sau demon este echivalentul unei vieti de om...

Secolul XXI ar fi trebuit sa aiba parte de morti mai dramatice si mai intense, asta cel putin din punctul de vedere al Sarafinei. Tocmai isi irosise o zi asistand la viata unei creeatii infecte, care nu a putut sa se sfarseasca cu mai multa actiune... o crima sau o otravire. In niciun caz niciuna din acestea. Un simplu barbat fanatic in ale religiei care-si infintase o familie, traise fericit si fara de pacat si murise intr-un final linistit in somn. Fiecare Demon trebuia sa suporte in preajma sa un Inger care nu facea altceva decat sa intre intr-o mica masura la constiinta omului si sa- l indrepte spre asa zisul "bine", in cazul ei o avea de suportat pe Aria, o simpla blonda insuportabila. Nu- i putea intelege pe cei albi, cum puteau iubii si apara un om? Numai gandul de a se injosi la nivelul oamenilor ii era de neconceput, sa fie mai jos decat ei... nu putea fi de acord cu asa ceva.

Se indrepta cu pasi apasati in Purgatoriu dupa ce " scumpa de ingeras" Aria o lasase cu sufletul zilei 365. Asa facea intotdeauna cand castiga Paradisul unul, ii placea sa o vada pierzand, insa Sarafina era in avantaj cu o suta de suflete si nu o deranja deloc. In timpurile astea Infernul castiga din ce in ce mai multi, iar ea era raspunzatoare pentru multe suflete chinuite, de aici si porecla de Diavolita sangelui. Toti demonii ravneau dupa ea, iar asta nu-i aducea decat satisfactie. Se juca cu fiecare in parte si ii avea pe toti la degetul mic.

Mai avea putin si ajungea la Usile destinului. Dupa parerea ei, Purgatoriul ar fi putut fi mai elegant, dar nu. Un simplu hol complet din piatra, fara ferestre, luminat de torte de-a lungul sau, care ducea catre asa numitele Usi ale destinului. Mai concret erau trei porti mari de lemn: cea din dreapta era a Raiului (dupa fiecare zi ingerii se intorceau acolo, nu stia prea multe despre ea, doar ceea ce vazuse inainte de-ai intoarce spatele, dar toate se schimbasera de atunci), cea din stanga era a Iadului (demonii erau repartizati si aveau de introdus un cod in functie de zona in care doreau sa intre, aceasta deschizandu-se direct in locul respectiv), iar nu in ultimul rand cea din mijloc si cea spre care se indrepta ea. Ajunsa in fata acesteia, se cauta in buzunarul jachetei de piele si scoase capsula in care tinea captiv sufletul. Il introduse in automat, isi lasa amprenta pe acesta pentru identificare si pleca spre Infern.

Sunetul tocurilor noilor sale cizme a fost zdruncinat de aparitia unui Chegaur care o intrerupse chiar inainte de-asi introduce numarul camerei Infernului.

-Ce vrei? se rasti aceasta la el intorcandu-se in acelasi timp. Il analiza un moment pe individul din fata sa: trup de copil, ochii abastrii, piele alba, aripi stralucitoare, era o gluma la adresa ingerilor. Lucifer ii creease pe post de mesageri ironizandu-i pe cei albi, ii adora simtul umorului.

-S...Sta... Stapanul te a..as..asteapta. Si disparu lasand-o sa priveasca podeaua.

Ramase impietrita un moment. Era joi, deci nu avea nicio treaba cu Lucy, iar asta trebuia sa insemne ca era de rau sau foarte rau. Isi facu ordine in ganduri intrebandu-se cu ce ar fi putut gresi. Transformarea cantinei in club de noapte? Ca a pierdut ultimul suflet? Ca i-a trimis diavolite de ziua lui? Nu avea nicio idee. Ridica din umeri pagubasa. Nu se suparase niciodata pe ea si nici nu gasea pe ce ar trebui sa fie suparat. Isi indrepta spatele si nota codul spre biroul lui: 666, avea sa-si puna armele secrete in actiune.

******

-Lucy! Ce ma bucur sa te vad! Pasi in spatele lui punandu-si mainile pe dupa gat si isi afunda nasul in parul sau. Nu era nici pe departe descrierea pe care i-o facura oamenii. Era un barbat inalt, bine facut, cu parul negru si ochii in contrast cu acesta, iar pielea perfecta cu o usoara tenta maslinie ii evidentia aura, neutra in momentul de fata. Sarafina se roti pentru al putea privi in ochi, dar nu isi lua mainile de dupa gatul lui. Isi inclina usor capul intr-o parte si il facu sa o priveasca in ochii mari verde-cenusiu de care dispunea.