Căzuți în dragoste

Capitolul 2- Bine ați venit!

*Nota: Ezra nu este inger, iar Sarafina nu este diavolita. Trebuie sa tineti cont de faptul ca ei au fost de la bun inceput Trecatori ai voalului.

                                 *****

   Chegaurul sosi după o lungă așteptare. Sarafina isi pierdu rabdarea in timp ce a trebuit sa suporte narcisismul ingerasului. Nu intelegea, pur si simplu, cum putea o fiinta "alba" sa fie atat de ingamfata si mitocana. Inclusiv diavolii stiau cum sa se comporte cu o doamna, isi spunea ea. Ingeri pe naiba, cu rautatea lor cu tot!
     -Pe aici.
     Chegaurul le facuse semn spre usa din mijloc deschizand- o. Sarafina si Ezra isi acoperira in mod sincron ochii, caci o lumina foarte puternica alba cuprindea incaperea.     Ramasera pe loc, din cate stiau acestia, ramanand uimiti atunci cand au deschis pleoapele, gasindu- se intr- un hol cu multe usi de- a lungul , care mai de care mai impopotonate si mai decorate.

     -Cum de?... intreba Ezra, dar insotitorul lor disparu.

    Sarafina se apropie de prima usa uitandu- se fascinata la aceasta. Isi schimba la fiecare secunda culoarea intr- una a curcubeului, creand un dans dragut si o stare de bine. Pe ea erau lipite abtipilduri cu diverse trupe ale oamenilor. Diavolita putu recunoaste Beatles, Nirvana, The Cab si Angels. Ultima ii provoca amuzament, fiind una din trupele sale preferate. Numele acesteia nu avea nicio legatura cu componentii sai, care dispuneau de o costumatie "extravagant de vulgara" si pearcinguri care mai de care.

     -Ingerasule, auzi? il intreba aceasta facandu- i semn spre usa camerei care

ii captase atentia. Muzica si rasete se auzeau cu ecou in tot holul venind de acolo.

       -Ce sa aud? o intreba acesta fara niciun pic de chef si jignit la adresa apelativului folosit de ea.

   -Muzica, ingerasule! Muzica! Nu- mi spune ca "Batranul" nu va lasa sa ascultati? si incepu sa rada.
   -Pentru numele "Batranului", spuse acesta ironic, nu- mi mai zi "ingeras". Si ce e asa interesant ca se aude muzica? Vrei sa dam o petrecere pe hol? ii spuse acesta ironizand- o.

     Sarafina isi indrepta spatele, isi aseza fusta si jacheta, isi trecuse mainile prin par si ii adresa lui Ezra cea mai intensa privire. Ingamfare, seductie, vrajba, ura. Toate intr- o singura privire.

      -Tu poti dansa pe hol, insa eu nu ma multumesc cu bucati de masura. Batu la usa si- si infipse tocurile cizmelor bine in covorul rosu lung al holului. Apasa pe clanta, iar aceasta...

      -Cineva nu te vrea la petrecerea sa!
       Usa nu se deschise, ingerul avand un exces de ras molipsitor -pentru oricine altcineva, dar nu si pentru diavolita. Aceasta se uita mirata la usa din fata sa. Toata lumea stia ca ea putea incinge orice atmosfera, iar asta era numai pierderea lor, isi spuse. Dar totusi... cine ar inchide usa unei petreceri? Ii era rusine? Nu, nu avea cum...

     Se intoarse cu fata (rosie) spre inger si incerca sa para cat putu ea de nepasatoare.

     -Ghinionul lor, ii zambi aceasta fals. Unde a disparut Chegaurul ala? schimba nonsalant subiectul.

     Ezra isi intoarse privirea de la ea sprijinindu- se de perete, nebagand- o in seama. Era amuzat de ea. Atat de plina de sine si totusi atat de fragila. Stia ca nu era o diavolita adevarata. Acestea erau reci si urate, slabe, foarte slabe, mici de statura si neingrijite. Era sigur ca felul in care Sarafina arata o facea sa fie cea mai dorita printre cei negri. Nici ingerii nu- i puteau contesta frumusetea, fata de cele albe care nu erau deloc stralucite, Sarafina se remarca usor. Undeva la un metru saptezeci si cinci, cu un corp frumos (picioare lungi si subtiri, talie mica, abdomen plat), parul lung de un saten inchis, ochii mari, gura mica cu buze umplute... ingerul isi intrerupse firul gandului "necurat", datorita faptului ca usa care deunazi a fost inchisa se deschise dezvalunind...

     -Oameni? intreba acesta confuz.

     Un grup de Trecatori ai voalului  iesira in rasete din incapere tinand cutii de suc/bere in mana. Muzica se oprise, lucru care demonstra ca distractia se sfarsise, iar toata lumea se intorcea in camera sa sau se refugiau la un film.  Acestia se oprira in fata noilor sositi si- si incetara discutile si susotelile.

      Din grup se desprinse o fata mica de statura, care- si facura loc prin multime pana la ei. Se indrepta cu pasi repezi spre acestia, fata findu- i luminata de un zambet larg, care ar fi putut topi orice inima rece.

      -Hey! Ati sosit deja? Va asteptam mai tarziu, dar stiti voi... Viitorul e schimbator. Si ridica din umeri. Nu ii lasa sa spuna nimic caci fata ii prinse de maini. Trebuie sa va arat posturile si sa va prezint  Trecatorii voalului, dar mai intai trebuie sa va initiez. Mergem sa va taiem aripile! Si afisa cel mai sincer zambet cu putinta.

      -Poftim?! afirma cei doi sincron.