Fără soundtrack

Ca p i t o l 2

       Printre țipetele mamei și reproșurile lui Joe încerc să îmi savurez micul dejun format din niste ouă și o felie de pâine prăjită. Iau înghițituri mici pentru că nu pot înghiți mai nimic din cauza durerii provocată de vânătaia pe care mi-a lăsat-o Joe pe gât aseară când a încercat să mă ștranguleze. Nu e nimic nou în asta, a mai încercat de câteva ori pentru că are impresia că dacă face asta eu voi începe să îi acord mai mult respect însă ce nu știe el e faptul că respectul se câștigă și nu apare așa peste noapte, mai ales când se comportă așa cu mama și o bate mai mereu. I-am propus de câteva ori să plecăm, să fugim și să ne pierdem urma însă ea refuză instant de fiecare dată, așa că am încetat să mai aduc asta în discuție.

       ,,Taci și supune-te" e deviza ei și jur că mă scoate din sărite când văd că el o plesnește și ea pleacă capul asemeni unui câine.

       Înghit încă o bucată de pâine, apoi mă ridic de la masă, îmi iau farfuria și o pun în chiuvetă, luând un măr din fructieră și îndesându-l în rucsac. Îl aud pe Joe cum se răstește și deja nu mai am nicio reacție. Înainte, pe la început, mi se zbârlea pielea sau tremuram, însă acum am devenit complet imună la prostia lui manifestată prin urlete și reproșuri, uneori chiar lovituri. E un om de nimic care nu știe cum să se comporte civilizat și care are impresia că toți trebuie să i se supună lui de parcă e vreun faraon. Sunt conștientă că îl provoc și uneori mi-o cer singură atunci când îl provoc însă nu pot să stau cu mâinile în sân și să tac când se comportă așa având impresia că noi suntem obiecte și îi aparținem.

       Mă încalț cu bocancii mei negri, de fapt singurii mei bocanci, și ies pe ușa lăsând în urma mea toată gălăgia și izbindu-mă de un aer rece ca gheața. Inspir și expir zgomotos și o iau din loc până la stația de autobuz. Privesc spre casa lui Drake și îl zăresc coborând treptele verandei, aranjandu-și geaca pe care o poartă azi, neagră bineînțeles. Își ridică privirea și pentru câteva secunde facem contact vizual. Un sentiment ciudat mă năpădește și îmi vine să îi fac cu mâna, într-o pornire străină și nebună, însă mă opresc, strâng mâna în pumn și o bag în buzunar.Doar a mers cu tine acasă ieri, nu înseamnă că dintr-o dată sunteți prieteni, îmi repet pentru sine și o iau la pas rapid spre stație, dorindu-mi să nu mă ajungă din urmă pentru că nu am chef de încă o conversație obositoare și enervantă ca cea de ieri.Îmi amintesc de căștile pe care le-am îndesat azi-dimineață în buzunarul stâng al gecii și le scot, îndesându-le în telefon și pornind o melodie de la Arctic Monkeys. Dau volumul aproape la maxim și deși nu vreau să dau ochii cu Drake, o parte din mine tot așteaptă să apară în dreptul meu, să mă salute și să se ofere să mergem împreună azi la liceu. Partea aceea din mine își dorește ca lui Drake să îi fi plăcut compania mea și să nu mă creadă o ciudată fiindcă i-am spus să nu mai vorbească la un moment dat. Însă asta nu se întâmplă pentru că Drake trece în secunda următoare pe lângă mine ca pe lângă un stâlp de telegraf.

        Nicio privire, niciun salut, nimic. 

       Mașina lui Xander e parcata puțin mai în față, iar brunetul care tocmai a trecut pe lângă mine îi face cu mâna prietenului său și urcă în mașină, aceasta gonind de pe loc și dispărând rapid din raza mea vizuală, lasandu-mă din nou singură.Până la urma tu ți-ai dorit să nu dai ochii cu el, îmi zic și încerc să mă prefac că nu mă deranjează, însă mă deranjează al naibii de tare și nu știu de ce anume.Știu că nu am vorbit cu Drake decât ieri în toată existența mea jalnica și patetica însă cumva speram că o vom mai face. Deși prezența lui e enervantă și ieri mi-a stricat și ziua și hainele, speram că macar să ne salutăm după ziua de ieri, însă aparent lucrurile în legătură cu Drake stau diferit. Poate că ieri a mers acasă cu mine fiindcă nu voia să meargă singur și avea nevoie de companie ca să nu se plictisească sau pur și simplu voia să aibă pe ce subiect să râdă azi, povestindu-le prietenilor lui cum ieri a mers acasă cu fata ciudată, plină de noroi, care i-a zis să tacă tot drumul.