Totul despre mine

Capitolul 1

  Viata mea nu este asa cum ar trebui sa fiu una a unei adolescente. Eu mi-am pierdut parintii cand eram inca foarte mica, nu imi amintesc nimic legat de ei, singura legatura pe care o am cu ei este o poza. Cand mi-au murit parintii am fost aruncata pe strazi de catre sora tatalui meu, avem in jur de 6 ani pe atunci. Am fost gasita de catre parintii mei adoptivi si luata sub aripa lor. As putea spune ca am dus o viata buna langa ei, dar as minti. Ei sunt liderii unei bande de criminali, am fost fortata sa invat sa lupt si sa trag cu arma inca de cand m-au adoptat. Ei mai aveau un baiat cu un an mai mare ca mine. Gabriel mereu m-a iubit ca pe propria lui sora iar eu l-am iubit ca pe propriul meu frate.

  Timpul a trecut si am crescut. Am 17 ani si inca merg la liceu, dar pentru noi, cei din banda liceul e opțional. Toti se tem de noi, mai ales cei din conducerea scolii. Ei stiu ca suntem pasnici pana suntem calcati pe coada, de aceea suntem trecuti de fiecare data fara prea mult efort.

  Locuiesc intr-un oras de la periferia Romaniei. Orasul este împărțit in doua, intr-o parte stau oamenii iar in cealalta sta banda mea. Scoala si magazinele sunt puse la mijloc, in felul asta nu luam prea mult contact unii cu altii.

  Este usor sa iti dai seama cine e din banda si cine nu. Noi purtam haine negre si avem arma mereu la noi. Este dificil sa te ti in viata cand toata lumea te vrea mort.

  Azi m-am decis sa merg la liceu. Sincer, era si timpul, nu am mai trecut pe acolo de cateva saptamani. Ma îmbrac intr-o pereche de blugi negri si trag pe mine un hanorac negru in care daca incerc sigur intra inca una ca mine. Ma uit in oglinda si imi analizez trăsăturile. Am parul blond, lung pana la umeri. Am ochiii de un verde deschis, gene lungi si sprâncene grose. Nasul imi e mic, iar buzele sunt imi sunt carnoase.

  Ies din camera si ma indrept spre camera lui Gabriel. Intru fara sa bat la usa, asta fac de cand ma stiu, imi place sa ii invadez intimitatea.

  -Andreea, chiar nu stii sa bati la usa?

In fata mea sta un Gabriel ciufulit si sifonat. Dupa cum arata nu are mai mult de 5 min de cand s-a trezit. Parul blond ii e dezordonat si ii atarma pe frunte, acoperindu-i ochii de un albastru deschis.
Pare furios si aproape ca tipa la mine cand ma vede.

  -Nu stiu. Hai imbraca-te! Am chef te școală azi.

  -Nu merg nicaieri!

  -Nu e dupa tine. Te astept jos. Ma duc sa-l iau si pe nesuferitul ala de Cătălin.

Cătălin e prietenul lui cel mai bun. Nu ma înțeleg prea bine cu el, dar alta solutie nu am. Il iubesc prea mult pe Gabriel, asa ca n-am decât sa il suport si pe prostul cu care vine la pachet.

Am uitat sa mentionez ca banda sta in niste blocuri abandonate pe care le-am renovat dupa bunul nostru plac.

Cand ajung in fata camerei lui intru fara sa bat la usa. Cand ma vede nu pare deloc surprins. Cătălin este un baiat inalt, cam cu un cap peste mine. Are parul brunet cazut pe frunte. Ochii ii sunt negrii, umbriti de niste gene foarte lungi. Are maxilarul pătrat iar in obrazul stang i se formeaza o gropita cand rade. Este chiar frumos, pacat ca il strica caracterul.

  -Ce vant te aduce pe aici?

  -In 5 minute te astept jos. Plecam la scoala.

  -Este necesar?

  -Da!

  -Pai astepta aici pana ma schimb.

  -Te astept afara.

  -Nu vrei sa ma vezi gol?

  -Ca sa ce? Ca vad oase? Trage mai repede sicriul pe tine. Te astept afara!

  Nu astept sa imi întoarcă replica. Ies si il astept la usa. Cătălin nu e slab, este doar gluma pe care o folosesc cand incerca sa se dea la mine.

  Ajunși la liceu mergem fiecare la clasa lui. Cei doi sunt colegi de clasa, iar eu fiind mai mica, sunt singura eleva din clasa aia care e din banda. Mai este si Alex. El este iubitul meu, sau cel putin asa cred. In ultimul timp ne-am indepartat foarte mult. Se pare sa si el s-a gândit sa vina la scoala. El este unul dintre cei mai buni luptători, ocupa locul 4, dupa mine, Gabriel si Cătălin. Este un baiat inalt, bine facut. Are parul saten lung cat sa-l prinda in coadă. Ochii ii are asemănători cu ai mei, multi ne-au spus ca avem ochiii la fel. Imi mut privirea de la el. Nu ma mai pot uita la fata lui, trăsăturile lui sunt perfecte. Nu stiu ce se întâmplă cu noi in ultimul timp, dar sigur relatia a ajuns intr-un punct mort. Il simt langa mine si atunci imi ridic fata spre el.

  -Andreea, putem vorbi putin?

  -Sigur. Hai sa iesim pe hol.

  -Nu este nevoie. Ma gandesc de foarte mult timp la asta, cred ca relatia noastra nu mai merge. Vreau sa punem punct aici. Te-am iubit foarte mult dar tot ce am avut pt tine s-a terminat.

Simt cum mi se taie respiratia. Tocmai mi-a spus ca nu ma mai iubeste. Dar eu ce sa fac acum? Eu inca il iubesc. Nu pot sa ii arat ca ma doare. Nu am voie sa par slaba in fata nimanui. Trebuie sa fiu puternică.

  -Te inteleg, Alex. Am observat si eu ca relatia dispare si ca noi ne indepartam.

  -Ma bucur ca nu te-ai suparat. Stiam ca o sa înțelegi.

Daca incep sa vorbesc o sa izbucnesc in plans, asa ca ii arat un mic zâmbet. El imi raspunde cu un altul si se îndepărtează de banca mea.

Cand te termina ora ies cat pot de repede din clasa si maresc pasul prea clasa lui Gabriel. Il gasesc vorbind cu Cătălin iar cand imi vede expresia fetei se ridica si ma ia in brate. Isi pune mainile in jurul mijlocului meu si isi îngroapa fata in parul meu. Cătălin vine pe la spatele meu si ma cuprinde si el in brate. Sunt prinsa intre cei doi baieti. In momentul asta, nu-l mai urasc asa mult pe Cătălin.

  -Ce s-a întâmplat? intreaba Cătălin.

  -S-a despărțit de mine...

  -O sa fie totul bine. O sa vezi, spune Gabriel, sarutandu-ma pe frunte.

Ma desprind cu greu din îmbrățișarea lor. Baietii astia mi-au fost mereu alaturi, chiar si nesuferitul  asta de Cătălin.

  -Vreau sa plecam acasa, acum!

  -Andreea, nu putem, spune Gabriel.

  -De ce?

  -A venit una in liceul nostru. Nu stim nici noi prea multe. Stim ca e din Bucuresti si ca s-a mutat aici cu parintii ei  si au cumparat conacul din centrul orașului, spune Gabriel.

  -Trebuie sa aflam urgent cine e tipa asta, ne poate aduce probleme.