mister|dragoste|acțiune
În momentul în care Calypso aude o conversație secretă în baia fetelor, simte că ceva nu miroase a bine, mai ales că printre numele menționate de acei străini se afla şi cel al fratelui ei vitreg. Ştie că trebuie să s...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
2. Petrecere
— Domnişoară Reed?
Tresar speriată atunci când vocea doamnei Müller mă readuce la realitate. O privesc şi îi analizez expresia încruntată a feței. Îmi trebuie câteva secunde bune să realizez faptul că sunt la ora de spaniolă.
— Da? întreb nesigură.
— ¿Puedes conjugar mi verbo para ir?
Clipesc confuză de câteva ori până să procesez că ea spune ceva în spaniolă.
— Sì?
— Ascult atunci.
Pe naiba! Nu-am înțeles nicio boabă din ce a zis acolo. Cu ce ar trebui să îi răspund atunci?
În mod normal i-aş spune că nu mă simt bine şi trebuie să merg neapărat la baie, dar după experiența de acum jumătate de ora s-ar putea să am nevoie de însoțitor. Încă aud dialogul dintre acei străini propagându-se în cap precum un ecou. S-ar putea să înnebunesc curând.
— Ă, no se puede? spun când privirea sa parcă mă arde pe interior.
Aceasta oftează şi se întoarce cu spatele către mine, mergând către catedră. Îmi dau ochii peste cap, apoi țintesc ceasul de pe perete, numărând fiecare secundă până o să se sune de ieşire. Simt că-mi ia gura foc dacă mai țin mult în mine amalgamul de informații.
De fapt nici măcar nu pot să le numesc astfel. Nu am înțeles mai nimic, în afară de faptul ca frate-miu le-a tras unora țeapă şi că o să iasă destul de urât.
Din partea mea, pot să-l ducă pe Kai până în Iad şi înapoi, însă ceva îmi spune că acțiunile sale îi vor afecta şi pe alții.
— Poți să-mi dai un răspuns pertinent, domnişoară Reed?
Îmi muşc enervată buza de jos şi încep să bat cu degetele în bancă.
— Sau doriți o notă nu tocmai decentă?
Mda, astăzi chiar nu-i ziua mea.
— Nu puteți să mă ascultați ora viitoare? sugerez fără chef.
— Aşa ai spus şi ora trecută.
Dau pasivă din umeri. Nu are decât să-mi dea o notă mică. În acest caz mai merge o notă de genul, noroc că restul sunt destul de bunicele încât să nu-mi strice media foarte mult.
Peste câteva minute de chin, clopoțelul se aude în sfârşit. Îmi iau puținele cărți şi mă ridic atât de rapid de pe scaun, încât aproape că mă împiedic de cineva. Îmi întorc capul şi îl văd pe unul dintre tipii cu care am majoritatea cursurilor. Nu-i cunosc numele, dar ştiu de existența sa, totuşi.
