Pentru Yuta totul era perfect. Deși știa că avea să întâlnească multe probleme , s-a pregătit pentru a le remedia. Îi era frică de asemenea. Nu îl cunoștea în tocmai pe Hongjoong. Poate nu știa ce îl va face fericit. Dar îl plăcea îndeajuns pentru a...
: Yuta intră în casă, folosind cheia de rezervă dată de San, și oftează obosit punându-și bagajele jos. Fusese un drum lung din Japonia până în Coreea. Tot ce voia era să doarmă un somn lung și să nu fie deranjat de nimeni. : Înaintează în casă și intră în bucătărie pentru a bea un pahar de apă .
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
: Ochii săi sclipitori dau de roșcatul urcat pe blatul bucătăriei. Face câțiva pași în spre el, apoi își drege vocea, făcându-l pe acesta să își întoarcă capul spre el.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
: Hongjoong se uită mirat la băiat, apoi se dă jos de pe blat, dând din greșeală cu mâna de un bol de sticlă în care se aflau câteva fructe.
: Sunetul puternic îl face pe Hongjoong să își pună speriat mâinile la urechi, în timp ce Yuta încă îl privea fascinat. : Părul său ca de foc, combinat cu pielea lui albă și buzele roz, îl făceau de Yuta să se înmoaie instantaneu.
: Hongjoong scoate un "Îmi pare rău", cu o voce tremurândă, apoi se apleacă pentru a strânge, bucurându-se într-un fel că nu mai e nevoit să vadă un străin privindu-l. : Stând mai mereu în casă, singurele persoane cu care vorbea erau frații Choi, și Jaemin. Ocazional cu Jeno, iar mai niciodată cu Donghyuck. Singura persoană cu care mai vorbea din când în când era Mingi. Persoana cu care petrecuse mult timp împreună când locuia în această casă, înainte să se mute în Daegu.
Yuta - Mie îmi pare rău. Nu am vrut să te sperii.. : Își freacă ceafa jenat, locul său rămânând același. Stătea blocat în picioare, zâmbind la frumusețea pe care tocmai o vedea în fața sa. Ce era de făcut? Ce putea spune? Mintea lui o luase razna, iar în burta sa parcă se aflau o mie de fluturi zburând.
Hongjoong - O să strâng aici, apoi te conduc în camera de oaspeți.. Am pregătit-o deja la cererea lui San. : Spune acesta măturând cioburile, apoi le aruncă în coșul de gunoi.
: Yuta aprobă. Știa destul de bine drumul în camera de oaspeți, dar acum își dorea mult mai mult să fie condus de acest mic roșior. Parcă până și oboseala îi dispăruse.
: Yuta trece pe lângă băiat și își ia un pahar cu apă, fiind gata în orice moment să îl ajute pe roșcat dacă avea nevoie de el.
Hongjoong - Am terminat. : Acesta își ridică privirea spre blond, schițând un zâmbet blând pe față. Yuta încă nu putea să își dea seama dacă ființa de lângă el era reală sau nu, așa că doar continua să îi privească fiecare mișcare.
