Priceless things (Zerrie fanfiction)

Chapter 11: The truth

E ora unsprezece,noaptea.Eu stau singură pe balconul apartamentului fumând o țigară din cauza tot stresului de azi.N-am mai fumat de un an,mă lăsasem,dar se pare că viciul apare iar .

Zayn a rămas la noi,am zis că e mai bine așa.

Scârțâitul ușii de la balcon și niște pași timizi îmi întrerup oaza de liniște.Dar nu mă supăr,e Zayn.

Se așează pe celălalt scaun și mă privește câteva secunde.

"De ce fumezi?Nu e bine." spune încruntându-se.

"Jade a adormit?" zic încercând să schimb subiectul.

"Da.Și băieții." șoptește mutându-și privirea de la mine.

Își freacă mâinile vizibil enervant.

Se ridică,îmi ia țigara și o aruncă.

"Hei! " țip așteptând o explicație. "Dacă vreau să fumez,o voi face!Nu mă poți controla!" continui la fel de arțăgos.

Atunci el se așează pe scaun și,cu lacrimi în ochi, șoptește:

"Nu ți-am salvat viața ca să ți-o distrugi singură."

Cuvintele lui mi se repetă la nesfârșit în cap.În momentul de față îmi vine să plâng,să-mi cer scuze și eventual să sar de aici.

Mă abțin cu toată ființa mea să nu plâng,dar organismul meu e la fel de rebel ca mine.

Mă ridic și îl iau în brațe,dar nu reacționează.Secunde mai târziu mă împinge ușor și rup "îmbrățișarea".

"Zayn ...Îmi pare rău că ai fost pus în situația aia și îți jur că o să-ți întorc favorul,indiferent de circumstanțe."

"Nu vreau.Nu-i vorba de asta." spune rece .

"Atunci ce este?" întreb confuză.

"E vorba despre noi,Hailey!Am..am crezut că am vreo șansă cu tine,dar cum spuneam,nimeni nu m-ar place.Nu vreau alte speranțe,mi-e frică.E-eu..te.. p-plac." spune el ,tremurând,cu capul în pământ,trăgând din când în când cu ochiul la mine,să-mi vadă reacția.

Cred că e timpul adevărului...Oricum deja a intrat în jocul ăsta murdar.

"Zayn..te-am mințit." șoptesc și îmi aproprii scaunul de al lui.

"Cu ce?" zice confuz.

"Cu tot." răspund rușinată.

Și acum mă așteptam să țipe la mine,să plece sau chestii din astea.

Dar îmi ia mâna în a lui și mă privește curios.

Băiatul ăsta mă surprinde în fiecare zi.

"Te ascult." spune grijuliu și chiar mă simt în largul meu în preajma sa.

"Mi-e frică.O să mă vezi cu alți ochi." spun.

Chiar nu mă mândresc cu ce-am făcut.Dar trebuia să supraviețuiesc cumvași să nu mai fiu călcată în picioare.

"Zayn ..În primul rând numele meu e Perrie.Hailey îl folosesc de fațadă ,să nu fiu recunoscută.Aici m-am născut.Aici am crescut.Până la vârsta de 7 ani,când mi-au fostbomorâți părinții și a trebuit să supraviețuiesc.În clasa a XI-a ,Debby,Tiffany și Megan mi-au distrus viața.Mă așteptau în fiecare zi după blocuri diferite și împreună cu Jack mă târau în diferite locuri unde îmi luam și bătaie și viol.N-am avut bani să mă mut la alt liceu.Am încercat să evit,s-o iau pe altundeva ,dar mereu mă găseau.Uneori participam când Jack își aducea prietenii și îl băteau pe Niall și Liam.După care le dădeau drumul și își băteau joc de mine.Jack e un jeg de om și mă bucur nespus că a murit.Am adunat atâta ură pentru ei,încât atunci când Debby și Megan și-au folosit banii să ne scoată în stradă ,să ne ia unica locuință pe care o aveam, eu și băieții am ajuns la Chicago ,aduși de niște traficanți pe care i-am omorât ca să scăpăm.

Chicago nu ne-a transformat,doar ne-a lăsat să ne exprimăm ura.Nimănui nu-i pasă că mori.

Așa ne-au zis.Eram numiți *neintegrați*,*sălbatici*,*orfani*. N-am vrut niciodată să te implic în trecutul și prezentul meu,în viața mea de rahat,Zayn.Tu nu ești ca mine.Tu ești un om bun." închei povestea cu lacrimi în ochi.

El e șocat.Plânge și mă îmbrățișează.

"Nu mă urăști?Te-am mințit.Am omorât oameni ,Zayn!" țip cu lacrimi în ochi.

"Tu nu meritai asta.Acum,acum mă simt mult mai bine să știu că imbecilul de Jack nu merita să mai trăiască.Nu am de ce să te urăsc,înțeleg,serios.Dimpotrivă,te admir pentru cât de puternică ești și ai fost." spune și mă sărută pe frunte.

Eu nu mai rezist tentației și mă ghemuiesc în brațele sale.

"Îmi pare rău că te-am făcut să-ți amintești,Perrie.Apropo,o să mă obișnuiesc mai greu cu numele ăsta." zice zâmbind.

"Nu e nimic.Îți plăcea mai mult Hailey?" întreb și el dă din cap în semn de nu.

"Umm,auzi..E-eu,dacă tot sunt în rahatul ăsta,știi...l-am putea face mai frumos." zice și bufnesc în râs.

"Ce?Rahatul?" zic râzând.

"Da.O să fe un rahat frumos." râde.

Stăm așa câteva minute bune uitându-ne doar la stele.

"Știi,la baie ,atunci,te-am refuzat datorită faptului că nu voiam să te bag în asta.Încă nu vreau."

zic rotindu-mi o șuviță de păr pe deget.

"Nu-mi pasă,vreau să mă bag și să te ajut.Chiar vreau." zice destul de hotărât.

"Bine,îți mulțumesc.De mâine?" spun cu glas somnoros.

"De mâine." aprobă,iar eu adorm încet-încet în brațele lui.

Heii,pufarine!Vă mulțumesc mult pentru lecturi ! Și îmi cer scuze pentru că nu postez într-o zi anume,dar postez cum am timp ,poate chiar de două ori pe săptămână,ca acum.
Pupici :***