Vampire's true life [H.S. F.F]--> Pauza de Idei

Cap 4: Doar o amintire dureroasa...

Ma ridic de pe pat si fug repede spre geam. Normal ca Harry nu mai e acolo si imi indrept corpul spre baie pentru a ma spala.

Grabita ma imbrac in niste egari negri, un tricou mulat gri cu decolteu destul de generos si ghete negre. Parul mi l-am lasat desfacut, lasandu-l sa cada pe spate. Machiajul meu consta in tus, rimes, pudra alba-cu toate ca nu mai aveam nevoie de prea multa albitura suplimentara- si gloss.
Mi-am luat geaca de piele pe mine si am fugit dupa semnele evidente pe care le-a lăsat Harry. Vampirii, atunci cand vor sa se ascunda lasa o urma aparte... o anumită culoare fumurie. Fiecare vampir are culoarea lui, iar a lui Harry este Dark-Blue.A mea este Roșu-Sangeriu. Se spune ca fiecare culoare are o pereche, dar nu o vei găsi, pana cand amândoi partenerii nu isi vor exprima secretul de care tin cu dintii... sau cu coltii.

Am urmărit urma albastrie pana cand am ajuns la o grota. Acolo se oprea tot... brusc si nu intelegeam cum. Dupa câteva minute privirea mea a fost captata de o umbra neagra ce venea din grota. Picioarele mele au înaintat spre miezul intunecat al grotei, oprindu-ma cand un mic sunet s-a auzit din fata mea. Am înaintat, dar nimic din care pot afla ce s-a auzit.

Dar brusc, o lumina puternica a invadat pestera. A, apropo, nimic din ceea ce se spune in legătura cu lumina soarelui si topirea vampirilor nu este adevarata. Prima data cand oamenii au văzut asta a fost de la un idiot fandosit, care nu suporta soarele si făcea pe dracu'-n patru sa nu dea de el, si de aici oamenii au prosta idee cum ca noi am fi arsi de soare. Iar atunci cand vampirii chiar incep sa se 'topeasca' e de la frica... panica... si dezorientare. Uneori ne prefacem ca murim ca oamneii sa ne lase in pace pentru ca uneori chiar ne e frica (foarte/extrem de rar).Da, ne e frica si partea cea mai rea in a ne lupta cu oamenii este ca atunci cand le vad le e frica si incep sa transpire, lucru pe care l-am mai zis: ne omoara, sau il cel mai fericit caz doar ne arde. Iar asta tine cont de cât de puternica e transpiratia omului, sau cât de sensibilă e pielea vampirului...

In fata mea au apărut imagini, care m-au facut sa-mi simt obrajii arzand din cauza lacrimilor fierbinți ce au inceput sa mi se prelungi pe fata. Eram eu si Harry... poze de cand eram împreuna. Au inceput sa se deruleze pe peretii pesterii si in mintea mea erau mii si mii de amintiri frumoase.
Prima ma facut sa imi fie putin frica, dar totusi mi-am adus aminte cu usurinta fiecare detaliu.

Flashback

"Te rog, doar lasa-ma in pace." plâng in fata unui băiat cu par cârlionțat, ochi ca jadul si buze trandafirii. Chiar nu inteleg ce vrea de la mine, dar cu toate ca ma bruscheaza tinandu-ma lipita de dulapul din camera mea.

"Dar iubito, eu nu vreau decât sa te fac sa te simți bine." zice seducator, uitandu-se in ochii mei. Doar nu are degand sa ma violeze.

"Nu scumpo, nu o sa te violez, dar o sa te fac sa vrei asta..." imi raspunse parca cititindu-mi gandurile [A/N:Aici se aplica faptul ca el a urmarit-o din umbra pe ea si a ajuns sa o cunoască cât de cât.Inca nu o iubea.]

"Chiar ai impresia ca eu, Katelyn Alexandra Wollk, o sa te las sa mi-o tragi, la 17 ani?" intreb retoric, dar cât se poate de serios, pentru ca la ce fata are dementul asta e posibil sa nu fie chiar retorica întrebarea asta,pentru el

"Din nou, acum probabil ca din cauza ca te tin aici lipita forțat de dulap, nu realizeze cât de sexy sunt si cât de bine ne potrivim." zice ranjind si imi deschid gura sa zic ceva, dar nu apuc pentru ca imi pune mana la gura, facandu-ma sa imi închid ochii.
Brusc ii deschid, dar nu mai suntem la mine in camera, ci intr-o camera cu mult mai spatioasa. Pat negru, lenjerie neagra, dulapuri negre si perdele negre. In schimb, parchetul era de un alb imaculat. Nu am nicio idee cum am ajuns asa de repede aici, dar imi e frica de ceea ce voi afla.

"Deci unde ai vrea sa ne futem... pe podeaua alba, sau pe patul negru. Eu zic ca-i mai bine pe pat, e mai confortabil. In plus culoarea ta preferata e negrul..." imi zice, aparand brusc in spatele meu

"Cum am ajuns asa de repede aici?" intreb ignorand ce a zis adineauri

"Ai lesiant si te-am adus aici in cam 15 minute." imi explica calm, apropiindu-se pe mine

"Stai departe de mine." zic dandu-ma in spate in timp ce el încă inainta spre mine

"Nu vreau." imi rapunde rece si ma impinge pe pat, dar ma rostogolesc si cad pe cealaltă parte a patului

"Iubito, esti bine?" ma intreaba Harry cu un rănjet pervers

"Daca o sa dispari din viata mea ar fi perfect!" strig la el dând cu pumnul in parchet

"Nu o sa dispar, in schimb o sa te fac sa ma vrei." zice punandu-si mana pe sub rochita mea. Proasta zi sa port rochita....

End of Flashback

Inainte de toate astea,ma trezise din somnul meu, in care am visat ultima oara acel fluture negru...Dar toate astea era doar o amintire dureroasa....