Hel

‐Epilog-

Autor pov.

De la nefericitul accident au trecut trei ani,ani în care atât Helen cât și Allan și-au făcut propriile familii.
Allan a rămas împreună cu mama copilului care s-a dovedit a fi o bombonică de fetiță care îi seamănă leit. De la ochii verzi până la ticul cu trecerea mâinilor prin păr,este varianta lui feminină în miniatură.
Kimberlyn,așa au numit-o datoritalui Hel care i-a oferit șansa la viața,îl adoră, dovada clară că Allan este un tată minunat.
Cât despre mama copilei ,au o relatie bazată pe respect și înțelegere dar doar atât. Nu se iubesc așa cum o facea Allan cu Helen,ei sunt împreună de dragul lui Kimberlyn.

Cu toate că Allan a respectat dorința lui Helen nici în ziua de azi nu stie adevăratul motiv pentru care s-a opus cu atât de multă "forță " avortului având în vedere că fătul nu era dezvoltat deloc.

El a mai văzut-o, de la depărtare ce-i drept dar a fost de ajuns ca să-și dea seama că a distrus-o prin ceea ce a facut. A mai încercat să vorbească cu ea dar au ajuns la concluzia că vor avea doar o relatie de prietenie de dragul lui Louis și a lui Amber care le sunt prieteni comuni în continuare. Vor fi mereu recunoscători pentru faptul că au puterea de a comunica unul cu celalalt. Poate pentru cei din jur este o prostie să fi prieten cu cel care înainte ți-a fost iubit însă pentru ei este acum ceva normal si firesc ei dând dovadă de putere.
Helen o adoră si ea pe Kimberlyn, adevărul este ca nu ai cum să nu o adori,dar adevărata ei comoară este de trei ani și șase luni ,micuțul Alec.
Nici acum nu-i vine sa creadă cum avocatul acela a reușit să o păcălească când a semnat acel document care nu era despre accident așa cum credea ea,nu,era despre acordul lui Elle în ceea ce privea posibila adopție a lui Alec. Helen având prioritate în această privință.

Aproape două săptămâni a stat cu gândul doar la Alec și încurajată de familia ei a luat decizia de a-l adopta. Probabil că era de așteptat având în vedere modul în care a reacționat când l-a salvat.

De atunci Alec are o nouă familie care îl iubește și îl alintă mereu.

Cu toate că are trei anișori și sase luni este foarte inteligent.
Părinții lui Helen spun că Alec are inteligența pe care ea o avea abia la zece ani,un mod foarte subtil de ai spune că era cam prostuță.

Chiar dacă nu este copilul ei biologic îi seamănă printr-o minune. Părul blond ca spicul de grâu, ochi albastri cu ușoară nuanță de verde,nasul micuț și perfect, buzele micuțecu o formăaproapede inimă și pline,ce își putea dori mai mult având în vedere situația ei. Situație care la momentul respectiv a forțat-o să-l alunge pe Allan în brațele alteia cu toate că era în stare să îl ierte. Dar cum să stea o viață întreagă lângă el știind că Allan își dorea un copil cu ea? Copil pe care ea nu îl putea oferi din cauza unei intervenții chirurgicale care a decurs nu tocmai cum era plănuit furandu-i șansa de a fi mamă.
Acum că îl vede pe Allan fericit alături de Kimberlyn se consolează cu ideea că totuși nu a fost o decizie atât de greșită.

Helen pov.

-Alec,nu este deloc frumos ceea ce ai făcut!
Spun încercând să par cât mai serioasă și să nu răd, dar este o misiune aproape imposibilă mai ales să îl ai în fața ta Ianis tuns în așa fel încât și boscheții de pe marginea șanțului sunt la aceeași înălțime. Alec a facut o treabă minunată.

Ianis are acum in vârfului capului un cerc unde are părul lung iar în jurul acestuia păr scurt, zici că are un sens giratoriu.

- Dal mami,mi-a fulat cacadeaua!
Cum să nu-l iubești când vorbește așa? Îți spun eu,n-ai cum.

-Ianis! Îl strig în timp ce îmi încrucișez brațele la piept și încep să bat din picior,Alec făcând la fel.