Capitolul 1

81 4 4
                                    

Salut, mă numesc Park Huimang, am 18 ani și mai am o soră pe nume Park Miso care urmează să se căsătorească. Sunt o fată deșteaptă, frumoasă și sunt o cântăreață. Când vine vorba de familie pot spune că am niște părinți perfecți, care m-au iubit și încă mai iubesc, chiar dacă ei sunt în altă țară. Ei dețin cea mai mare firmă din America și nu au timp să își petreacă timpul și cu noi....mai bine spus, cu mine.
Acum, sora mea își petrece timpul cu iubitul ei,dar mă mai vizitează uneori. Eu acum am casa mea și deși nu m-am acomodat așa bine ,vecinii ma ajuta ,vizitandu-ma uneori.
Cum am 18 ani, sunt în ultimul an de liceu, cel mai greu an. Și cum părinții mei nu m-au luat cu ei, acum stau în Coreea. Știu, îmi va fi greu să mă acomodez cu noua școală, dar asta e, sunt deșteaptă, frumoasă, ce altceva îmi mai trebuie😂.

Maine este prima mea zi de școală așa că mă fac un duș și mă pun să dorm.

A venit și prima zi de școală. Mă trezesc îmi fac un duș, mă machiez și mă îmbrac așa :

 Mă trezesc îmi fac un duș, mă machiez și mă îmbrac așa :

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Iar parul mi-l las desprins.

După 30 de minute de mers pe jos ajung și la școală. Intru în curte și văd cum toți se uită la mine.

(???) : Ea este Park Huimang, acea cântăreață celebră.
(???) : Ce frumoasă este!!
(???) : Ce caută aici!!!
(???) : Dacă o prind că se dă la oppa al meu e moartă.
.........

Auzeam și bârfe, dar și complimente, dar putin îmi păsa. Ajung pe coridor și o mulțime de ochi sunt ațintiți pe mine. Încerc să nu-i bag în seamă și-mi văd de drum.
La câte uși sunt nu-mi dau seama care duce spre clasa mea. Încerc să caut biroul directorului, dar dau peste cineva. Îmi ridic capul și văd un băiat înalt, înalt, brunet, buzele îi erau pline și roșiatice și ochii strălucitori.

Huimang (H) : Îmi cer scuze, nu am fost atentă
SeogHwa (Sh) : Data viitoare uită-te pe unde mergi.
(Părea de treabă dar nu era așa, era chiar foarte rece.)
H: Scuze încă o dată. Apropo știi cumva unde e biroul directorului?
Sh: Dar ce sunt aici, un ghid??(spune și pleacă)

Tu ți-ai văzut de drum și la un moment dat ai dat de o fată. Părea drăguță asa că m-am dus să o întreb pe ea.

H: Scuză-mă, dar îmi poți spune unde este biroul directorului??
(Când acea fată se întoarce ochii îmi erau plini de lacrimi)
H: Haengbog?!
Haengbog (Hb) : Huimang?!
(amândouă am țipat și ne-am luat în brațe)
H: Ce dor mi-a fost de tine. Cum de ești aici?
Hb: Părinții mei s-au mutat și a trebuit să-mi schimb școala.
H:Ce bine e că suntem în același liceu
Hb:Da. Dar pe cine cauți?
H: Nu știu unde este clasa a12a și am întrebat pe cineva dacă știe unde e biroul directorului, dar acea persoană era foarte rece cu mine, dar nu știu de ce. Apoi s-a întâlnit cu alți băieți.
Hb: Aa...nu-i băga în seamă. Ei sunt cei mai populari și de aia se comportă așa. Toate fetele sunt înnebunite după ei. Și despre clasa a12a...nu mai e nevoie să o cauți. Suntem amândouă în aceeași clasă

(Dupa ce am mai vorbit am plecat în clasă și m-am așezat în prima bancă pe care am văzut-o)

...........

Bună, sunt nouă aici, așa că să nu vă luați de mine. Atâta imaginație am deocamdat.😂

❤️❤️ Bye❤️❤️

NecunoscutulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum