Necunoscutul

Capitolul 2

(Dupa ce am mai vorbit am plecat în clasă și m-am așezat în prima bancă pe care am văzut-o)

Peste puțin timp intră și profesorul în clasă.
P(prof.):Bună dimineața dragi colegi. După cum vedeți aveți o nouă colegă. Te rog prezintă-te(și toți se uită la mine)

H: Bună, mă numesc Park Huimang, am 18 ani și sper să ne împrietenim.(spun, apoi mă așez în bancă)

Pe la jumătatea orei intră niște băieți, nu i-am văzut prea bine din cauză că aveau capul în telefoane.

P: Ați întârziat. Primiți detenție după terminarea orelor.
Sg (și restul băieților) : În fine

Doi dintre acei băieți s-au așezat în spatele meu și a lui Haengbog

Hb:Ai văzut?
H: Ce să văd?
Hb:S-au așezat în spatele nostru
H: Pentru ca nu prea mai erau locuri. În plus,de ce-ți pasă că s-au pus în spatele nostru??
Hb:Offf, o să-ți zic după ore

.......

Mă plimb prin curtea școlii și am dat de niște băieți. Îmi era puțin frică dar am zis să nu arăt asta.

Mingi(Mi) :Măi, măi, măi. Cum de ești singurică. Parcă erai cu o fată (spune și se aproprie din ce în ce mai mult de mine, punându-și mâna dreaptă pe talia mea)
H:Ce vreți de la mine (spun eu încercând să nu plâng, dar atunci când unul dintre acei băieți a început să mă pipăie, am lăsat lacrimile să curgă)
H:Lă-lasați-mă in pace
(am închis ochii de frica acelor țipi dar doar pentru puțin timp până a venit........SeongHwa)
Sh: Lăsați-o în pace (spune și îi ia pe băieți de lângă mine). Din atâtea fete ați ales-o fix pe ea?
(sinceră să fiu, m-au rănit acele cuvinte, a zis asta că și cum aș fi un nimeni, dar am încercat să nu-mi pese)
Sh:Acum ai scăpat, dar data viitoare nu te mai ajut.Aa șiii....când mergi acasă, să-ți încui ușa, ar putea intra oricine.
(Ce?De unde știe el că îmi las eu ușa deschisă. În fine. Dau aprobator din cap și dau să plec dar acesta mă ia de mână și se aproprie de mine.)
Sh: Să închizi draperiile din camera ta, frumoaso.
H:Ăăă b-bine (spun și fug)

Sper să vă placă. 🥰🥰🥰

~❤️Bye❤️~