Demons: Inside Me

4

Șansele erau de una la un milion să-l fac pe Ryan să se comporte ca un elev normal. Nici măcar una cred.
E aşa de la grădiniţă, toată lumea o ştie...cum era să mă descurc tocmai eu cu el !?

-Doamnă Charles, cu tot respectul...dar am probleme mult mai importante decât Ryan. Nu sunt potrivită pentru asta.

-Sophie, e adevărat că şi tu ai ceva probleme şi vizite multe pe la detenţie...dar sunt sigură că îl poţi face pe Ryan să se schimbe măcar puţin.

-Sophie te rog frumos, ajută-mă...nu vreau să plec din oraş, spuse el serios.
Nu-mi vine să cred cât de bine joacă teatru!
-D-dar eu...

-Îmi pare rău să-ţi spun asta, dar Sophie...mă simt nevoită să te oblig. Dacă nu încerci să-l ajuţi, îţi voi suspenda cursurile timp de o lună.

O lună !? Cum să recuperez eu materia de o lună ??? Nu că m-aş omorî cu învăţatul, dar totuşi...Şi suspendare doar pentru că nu vreau să-l ajut pe ăsta să-şi revină? Cine mă crede directoarea, vreo făcătoare de minuni !?

Nu aveam de ales.

Doamne, de ce l-am lăsat să mă tragă după el aici? De ce nu am ripostat? De ce sunt atât de proastă? Mă urăsc câteodată!

-Fie, am spus în cele din urmă.
-Oh Sophie, îţi sunt recunoscător! îmi spuse Ryan cu o expresie uşurată.
Du-te dracu' Hill!

Directoarea Charles zâmbise cu gura până la urechi apoi ne făcuse semn să ieşim şi exact asta am făcut, mai ales că am stat toată ora acolo şi deja se sunase de ieşire.

Cum a închis uşa după noi, Ryan mă privea cu ochi sclipitori şi un rânjet victorios îi stătea pe buze.

-Ştiu ce încerci să faci, Hill.
-Serios Sophie? Chiar ştii?
-Vrei să fac eu totul. Eu să merg la detenţie în locul tău, eu să stau să curăţ cantina...iar tu să fii liber ca să ţi-o poţi trage cu vreo majoretă pe la colţuri.
-Fii serioasă...n-aş face asta, eu mereu le-o trag în baie.

-Încetează să-mi dai atâtea detalii, bine !? Dar hai să-ţi spun un lucru...nu o să-ţi fac pedepsele mai uşoare deloc. Aşa că să te-aştepţi la ce-i mai rău din partea mea, i-am spus furioasă în timp ce mă îndreptam spre cantină.

Nici nu ştiam cum să-mi stăpânesc furia, cu atât mai mult că la cantină erau adunate o mulţime de persoane, ceea ce însemna că acolo urma să simt tot ce simt ei, iar asta nu mă făcea să mă simt mai bine.

Am împins uşile acelea maronii şi învechite, înaintând cu paşi repezi şi strecurându-mă cu uşurinţă printre cei de-acolo, îndreptându-mă la masa unde o văzusem pe Rose şi alte două fete de la noi din clasă.

-Hei străino, de ce nu ai venit la bio?  Ce...Soph, ce naiba e cu faţa asta? mă întreabă Rose încruntându-se la mine.
-Sunt terminată!
-Eu sunt confuză. Ce-i cu tine? Arăţi de parcă eşti gata să omori tot ce-ţi stă în cale.
-Pe-aproape! Rose, o să mor!
-Bine, deja mă sperii. Calmează-te, ok? Deci...ce s-a întâmplat?
-Mi-am scos frumuşel cărţile din dulap şi eram în întârziere, aşa că mă grăbeam să ajung la oră. Pe scări m-am ciocnit de jigodia de Hill!

-Hill? Ryan Hill? Dumnezeule, ai stat cu ăla o oră întreagă !? Nu eşti în toate minţile Sophie Heart.

-Ei bine, ăla cum îi spui tu...e un nemernic! M-a târât cu el la directoare, la propriu! Acolo, am aflat de ce a fost chemat şi ce pedepse a primit...pe lângă asta, a mai făcut şi pe victima. Când a auzit ce pedepse i-a dat directoarea, nemernicul de Hill i-a propus ca eu să fiu un fel de tutore pentru el şi să-l ajut să se disciplineze, inventând o scuză penibilă cum că vai, bietul de el, părinţii îşi doresc să-l mute din oraş iar el iubeşte oraşul ăsta şi nu vrea să plece! Directoarea a muşcat-o şi acum sunt obligată să am grijă de el, altfel voi fi suspendată o lună! Cu alte cuvinte, dacă face vreo tâmpenie -ceea ce e inevitabil- eu o să fiu de vină!