(povesteste Karina) astept sa imi dea asistenta medicamentele si ma indrept spre camera lui Adam. Bat ca nebuna in usa, dar nimeni nu deschide, apas clanta si intru in camera, in pat nu era nimeni, ma duc la baie deschid usa si iar nu era nimeni, oke Adam ma sperie.
Ad: Hey!!!
K: Aaaaa, ajtor!
Ad: Hey, sunt eu!!!
K: Ce ma-i speriat!! Unde ai fost?
Ad: Aaaa, pai am fost jos la receptie sa intreb ceva.
K: Aaa, oke. Mergem prin oras sa ne plimbam?
Ad: Da, desigur, dar sa sti ca te-am iertat!!
K: Stiu mi-a zis asistenta!!
Ad: In fine!
K: Asa de bucuroasa sunt!!
Ad: De ce esti bucuroasa?
K: Ca ma-i iertat!
Ad: Vrei sa fi....
K: Adam imi pare rau dar acum nu ma pot casatori, sunt prea tanara.
Ad: Dar nu vroim sa te cer in casatorie, doar vroiam sa zic daca vrei sa fi iubita mea.
K: Aaaa, scuze, nu stiam ce o sa zic, credeam ca vroiai sa ma ceri in casatorie.
Ad: Karina draga, o sa fac si asta nu te teme.
K: Adam draga, lasa asta pe mai tarziu. (ii da un pupic pe obraz)
Ad: Dute si schimba-te in ceva mai lejer ca o sa mergem la plimbare.
K: Dar cu munca?
Ad: Lasa ca o sa zic eu ceva.
K: Bine! ( dau sa plec si ma prinde Adam de mana si ma i-a in Brate)
K: Mmmmm...Adam...Ce faci?
Ad: Mda, bine tu?
K: Nu era o intrebare de genul asta!
Ad: Da, ce intrebare era?
K: De ce pui intrebari asa de grele?
Ad: Mmmm, pai...
K: Trebuie sa plec.
Ad: Karina!
K: Nu e acasa!
Ad: Bine,ne intalnim jos la 12 la receptie...
K: Bine,bine. (urlam amandoi, deoarece m-am departat de el sa plec in camera mea)
Ad: Te iubesc!
K: Pa!Pa.
(povesteste Adam) Doamne, cerd ca acuma viata mea s-a luminat, ce bine ca am iertat-o, cred ca si viata ei s-a mai luminat acum, sper doar sa nu ma mai dezamageasca.
**************************** Dupa o ora ( era 11:00)
(povesteste Karina) Ce bine ca m-a iertat, adica pana la urma trebuia sa ma ierte, daca nu ma ierta cred ca muream, da am gresit si vreau sa ma indrept. Pornesc spre camera lui si ce sa vezi, nu era inca gata, parca e o pitipoanca ce ii i-a doua ore sa se pregateasca.
K: Adam!
Ad: Acum!
K: Adam! (dupa 5 minute)
Ad: Acum!
Dupa 20 de minute si Adam nu ii deschide usa lui Karina.
K: Stii ce eu plec,PA!
Ad: Stai!
K: ........ (si am plecat, defapt m-am ascuns, dupa peretele de pe hol, sa vad ce face)
Ad: Acum, vin!
(povesteste Adam) Am mers spre usa sa deschid si cand am deschis usa nu am mai vazut-o acolo.
Ad: Karina! Mno serios, scuze ca am intarziat dar...
K: Dar ce? ( ies de dup colt)
Ad: Karina? Mmmm ce faceai acolo?
K: Nu schimba subiectul!
Ad: Dar acuma ce am zis?
K: De ce ai intarziat?
Ad: Pai nu pot sa iti zic!
K: De ce?
Ad: Pai...
K: Hai, Adam spune!
Ad: Ti-am facut o surpriza si de aceea nu am putut sa deschid!
K: Da, Adam, da, tot nu te cred, si sti ca nu suport minciuna!
Ad: Karina iti spun adevarul!
K: Bine las-o balta!
Ad: Plecam?
****************************************************************************
Eu chiar va rog sa cititi ce am scris mai jos:
1. Va multumesc ca va place povestea, cred, nu?
2. Povestea mea nu a avut capitolul 6 asa ca a trebuit sa modific capitolele si se pare ca in loc de 12 capitole sunt 14, dar nustiu cum sa fac sa scapt de cele 2 capitole care inca nu exista.
3. Inca odata va multumesc ca cititi povestea, daca nu va place ceva la ea sa imi spuneti.
Va pup :* =)
CITEȘTI
Dragostea mea
RandomEa: O fata de 16 ani, care a avut un accident la 14 ani, oare o sa-si aminteasca sau o sa-l iubeasca pe cel mai bun prieten al ei. El: O iubea foarte mult. Dar acum si-a schimbat parerea. Oare o s-o mai iubeasca?
