Zayn

Capitolul 2

Tocmai termin de încheiat nasturii la cămașa roșie în carouri când aud o bătaie puternică în ușă.

Deschid ușa și o văd pe bunica. Chipul ei senin îmi luminează dimineața. O iubesc mai mult decât orice și prin simpla ei prezență emană căldură și siguranță.

- Bună dimineața! Uite cine s-a decis să fie matinală astăzi, spune bunica zâmbitoare. Micile ei glume înțepătoare despre programul meu de somn dat peste cap mă irită într-un anume fel.

Zâmbesc în colțul gurii și o întreb ce avem la micul dejun, dar apoi simt mirosul plăcut de vafe și ciocolată, așa ca nici nu mai aștept să răspundă, ci cobor scările grabită spre bucătărie.

- Ușor, Mal, ai să te îneci, mă tachinează bunica.

- Da, nu prea cred că o să scapi așa de ușor de mine, spun sarcastică.

Bunica își incruntă puțin fruntea și se uită la mine rece, dar pot simți o urmă de amuzament în ochii ei.

- În seara asta vin prietenele mele aici, sper că nu te deranjeaza.

- Nu, bunico. Chiar voiam să te întreb dacă pot să stau cu voi.

- Nu ai nimic mai interesant de făcut, petreceri, întâlniri? Știi tu, ce fac adolescenții de vârsta ta, mă ironizează ea.

Îi arunc o privire răutăcioasă și plec grabită la Clara acasă, pentru că i-am promis că vom petrece timp împreună astăzi.

Clara este un spirit liber, un vulcan ce stă să erupă în orice moment și asta se poate spune și dupa aspectul camerei ei. Ignorând podeaua care abia se mai vede de mormanul de haine aruncate jos și dezordinea de prin dulapuri, camera ei este mov, cu draperii și lenjerie neagră, iar posterele de pe pereți.. să spunem că nu sunt tocmai, pe placul meu.

Câteodată mă gândesc cum de suntem cele mai bune prietene, pentru că avem personalități total opuse.

Țipătul ei ascuțit mă scoate din visare imediat ce intru în camera ei întunecată:

- Malia, fato, nu te-am mai văzut de ani de zile!spune Clara și ma strânge în brațe până simt ca rămân fără aer.

- Scuze, Clara, chiar am fost foarte ocupată cu bunica. A renovat în bucătărie așa că a trebuit să o ajut.

- E ok, Mal. Mă bucur că acum ești aici, pentru că am să-ți dau o veste minunată.

Când Clara e așa de entuziasmată, știu deja că nu o să iasă bine. Cine știe ce idei mai are acum.

- Suntem în vacanță, așa că nu mai te poți scuza cu pateticul tău " Trebuie să învăț "

- La ce te referi, aiurito?întreb eu cu jumătate de gură. Nu prea vreau să aflu răspunsul.

- În seara asta vei merge la o petrecere cu mine. Și nu iau "nu" ca pe un răspuns, spune Clara ridicându-și arătătorul spre mine.

- Scuze, Clara, dar i-am promis bunicei că voi sta cu ea și cu pr..

- Pe bune, Mal? E sâmbătă seara și tu vrei să stai acasă cu bunica ta și celelalte bătrânele. Mă întreb dacă nu te transformi și tu în una.

Clara știe că petrecerile sunt în afara zonei mele de confort și totuși, continua să ma preseze la cap cu ele.

Am fost de vreo 2 ori cu ea și regret acele nopți. Puteam foarte bine să termin o carte în loc sa ascult muzică aiurită si să mă înec in tutun și miros de alcool.

- Tu chiar vrei să mă scoți din minți! îi spun eu răstită.

După următoarele 20 de minute, Clara
reușește să ma convingă să merg cu ea la petrecerea aia aiurită.